(Lilian Gish)



M-am saturat de mine, de neputinta, de pasii numarati, de zilele cernute, dar cel mai mult si mai mult iubitule...mi s-a urat de tine! Pur si simplu!
Nu mai vreau sa imi inhat iubirea si sa o indes ca o masochista intr-un glob de plastic -din alea de trei la 10 mii.
Nu!
Acum atat mai stiu!Orice m-ai intreba iti zic! NU!
Nu ca NU as vrea sa ma agat de sfoara, dimpotriva, numarul la trapez chiar imi placea, pana sa devin catatonica.
Imi place sa stau si sa ma intreb. Momentan doar ma intreb; vezi tu, imi e frica de raspunsuri, asa ca ma multumesc cu gaunoasa banuire.
Da iubitule, te banuiesc...te tintuiesc pe crucifix si cu-cu-tite te-ntreb:"Ia zi, printisor, ma iubesti, nu ma iubesti.."....nu ca nu ai zice nu; dar asa imi e de scarba, dragul meu ca pana si desertu-mi pare primitor, pe langa pamantul pe care il framant cu unghiile, langa tine.
Si asa m-am decis, in ziua cea cu soare numai pe afara...sa raman statuie. Privesc, nu ma mai intreb...fiindca trei sferturi din raspuns se afla in intrebare si...vezi tu "dragul meu", eu nu vreau raspunsul...il stiam deja, nu de alta!
As vrea sa simti ce simt, sa car(n)e pe car(n)e, sa sare pe rana! Ia o gura de realitate, ...sau, mai ia o gura din marul asta rosu...sta-ti-ar in gat!

Polemicile vagii cunoasteri;
Sau mai degraba satisfactia
Zilnicei abateri,
Falsa adoratia
Ta.

Dar, din obisuinta...obisnuit te vad sa nu ma vezi.
Sunt statuie dragul meu! Uite-mi obrazul!Pierdut in milenii al tau?!
Iti par rece dragul meu? Cand stau in ploaie si cersesc de la Gaia lacrimi...caci ale mele le-am consumat pe aceasta incarnare...ei bine! cand stau in ploaie imi ingheata pielea si...sufletu-mi imi iese prin pori, rece si nepasator.