Si e departe,pierduta-n zari,dincolo de zari,invaluita in negura timpurilor ce-au fost,sunt si vor fi,o lacrima...Plansa de moarte si izgonita de viata ea este visul vesniciei.Stelele sunt dedesubtul lacrimei,numai gandul se avanta dincolo de ea...Si totusi,lacrima nu e pustie cum s-ar putea crede,ci dimpotriva....este strabatuta de mii si mii de incercari de fiinta...unele asemenea gandurilor,altele plamadite parca din cenusa basmelor ce s-au pierdut.Sunt pulberi parca de luceferi ,ploi de fluturi stravezii,rasarituri de sperante si adieri de suflete pustii...