Au fost foarte putini cei ce s-au cutremurat cu adevaratla trecerea biblica a meduzei de foc care a speriat vietatile cerului si a fumegat patria cu pulberea ei stralucitoare de gunoaie ceresti, pentru ca pana si cei mai naivi dintre noi asteptau cu sufletul la gura moartea aceea neobisnuita care avea sa puna capat inceputurilor crestinatatii si sa implanteze originile celui de al treilea testament, dar am asteptat in zadar pana in zorii zilei si ne-am intors pe la casele noastre mai obositi de asteptare decat de nesomn strabatand strazile gattite de sarbatoare si vazand femeile sculate cu noaptea-n cap ca sa mature murdariile ceresti ale cometei, desi nici astfel nu puteam crede ca nu s-a intamplat nimic, ci dimpotriva, convingandu-ne ca fuseseram inca o data victimele unei scamatorii istorice, pentru ca organele oficiale au proclamat trecerea cometei drept o victorie a regimului impotriva fortelor duhului rau, folosindu-se prilejul pentru a fi desmintite toate bolile necunoscute ale primului barbat al tarii prin netagaduite dovezi de vitalitate, inlocuindu-se vechile slogane cu altele noi si dandu-se publicitatii un mesaj solemn prin care el isi exprima hotararea ferma, unica si suverana de a ramane in slujba patriei pana la o noua trecere a cometei, timp in care el asculta fanfarele si paraitul rachetelor ca si cand n-ar mai fi fost regimul sau, neinfiorat de strigatele multimii adunate in Piata Armelor cu pancarte in brate pe care scria cu litere mari glorie eterna binefacatorului care avea sa traiasca pentru a povesti viitorului astfel de evenimente, indiferent la neintelegerile din guvern, caci isi lasa autoritatea puterii in mainile functionarilor marunti, chinuit de amintirea de jar a mainii Manuelei Sanchez in mana lui, visand sa traiasca din nou acel moment fericit chiar daca pentru aceasta ar fi trebuit sa distruga mersul naturii si sa dezechilibreze universul intreg, dorind lucrul acesta cu atata tarie, incat a sfarsit prin a-i ruga pe astronomi sa inventeze o cometa de pirotehnie, un luceafar cazand, un dragon de foc, ceva, orice care sa-i creeze o ameteala de eternitate celei mai frumoase femei, dar acestia n-au gasit in calculele lor decat o eclipsa totala de soare in miercurea din prima saptamana la patru dupa-amiaza, domnule general, si el a primit, de acord, si-ntr-adevar a fost o noapte adevarata in plina zi ca s-au aprins stelele, s-au vestejit florile, gainile s-au dus sa se culce si s-au infricosat animalele, in timp ce el aspira mirosul crepuscular al Manuelei Sanchez care se schimba in miros
nocturn pe masura ce randafirul se vestejea in mainile ei inselat de penumbre, uite-o, regina, i-a spus, uite-o acolo, asta-i eclisa ta, dar Manuela Sanchez nu a spus nimic, nu i-a atins mana si n-a respirat, devenind atat de ireala ca el nu si-a mai putut stapani dorinta si-a intins mana ca s-o gaseasca in intuneric, dar n-a gasit-o, a cautat-o cu buricele degetelor in locul unde se aflase mirosul ei, dar nici aici n-a gasit-o, a continuat s-o caute cu amandoua mainile prin toata casa, cu ochii de somnambul deschisi in intuneric, intrebandu-se indurerat unde vei fi fiind Manuala Sanchez femeia nenorocului meu ca
te caut si nu te gasesc in noaptea eclipsei tale norocoase, unde-i mana ta dogoritoare, unde ti-e trandafirul, inota ca un scafandru ratacit intr-un bazin cu ape nevazute in ale caror amurguri descoperea plutind langustele preistorice ale galvanometrelor, crabii ceasurilor cu muzica, racii masinilor tale in stare sa fabrice orice iluzie, dar negasind nici mirosul de gheara-uliului al respiratiei tale si pe masura ce se risipeau umbrele noptii efemere si i se aprindeau in suflet luminile adevarului se simtea mai batran decat Dumnezeu in penumbra rasaritului de la sase seara din casa pustie, mai trist si mai parasit ca niciodata in aceasta singuratate eterna a lumii fara tine, regina mea, pierduta pentru totdeauna in enigma
eclipsei, in vecii vecilor, pentru ca niciodata, in toti nenumaratii ani ai puterii sale n-a mai gasit-o pe Manuela Sanchez femeia pierzaniei mele in labirintul casei sale, s-a prefacut in fum, domnule general, in noaptea eclipsei, ii spuneau ca fusese vazuta la un bal al senatului din Porto Rico, acolo unde au taiat-o pe Elena, domnule general, dar ca nu era ea, ca o mai vazusera stand la priveghi la capul lui Pepe Montero, dar ca nici asta nu era ea, o vazusera in harmalaia din Barlovento, la carnavalul din Aracataca, leganata de rapaitul tobelor din Panama, dar nu era ea, domnule general, a luat-o dracu, si daca nici atunci nu s-a lasat in voia mortii, asta nu-i pentru ca i-ar fi lipsit furia care sa-l faca sa moara, ci pentru ca stia
ca fusese condamnat sa nu moara din dragoste, o stia de mult, dintr-o dupa-amiaza de la inceputurile imperiului sau, cand se dusese la o ghicitoare ca sa-i citeasca in apa din ulcica taina destinului sau care nu era scris nici in podul palmei, nici in carti, nici in cafea, in nimic altceva decat in oglinda acelor ape vrajite unde s-a vazut pe el insusi mort de moarte buna in somn, in camera de langa salonul de audiente, se vazuse trantit pe pardoseala, cu fata in sus, asa cum dormise in toate noptile vietii lui de cand se nascuse, cu uniforma de panza fara galoane, cu jambiere puse si pintenul de aur la calcaiul stang, cu bratul indoit sub cap ca sa-i serveasca de perna, la o varsta nehotarata, intre 107 si 232 de ani.