- Mami, eu nu văd nimic din filmul ăsta, se smiorcăie Iulică și-și încrucișează brațele îmbufnat.
- Cum adică nu vezi nimic? se miră Nuți.
- Din cauza doamnei din față, aia cu pălăria cu fulg.
- E pană de păun, dragă! Nae, schimbă locul cu Iulică, ești mai înalt.
- Măi! Să dea naiba dacă puteți sta și voi o dată liniștiți! Hai, Iulică, vino încoace.

- Alo! Stai dom’le jos! Unde te crezi, în parc? se auziră câteva voci din spate.
- Ho! Ho, că doar ne-am inversat locurile! le strigă Nae. Ce-au făcut, nevastă, ăștia în film?
- I-a cerut mâna, tu!
- Cui, dragă?
- Sss! Mai tăceți, dom’le, din gură! Ce educație dați copilului…, se enervează iarăși cineva.

- Pss! Nuți!
- Ce-i?
- Nu văd nimic de pălăria ăleia! Îi tremură fulgul de zici că-i uragan...
- E pană de păun, dragă! O avea parkinson, știu eu, șoptește Nuți.
- Nu mă interesează ce are, eu atâta vreau: să văd filmul! Am plătit pentru asta! se oțărăște Nae.
- Atunci spune-i să-și dea pălăria jos, ce mai aștepți?!
- Ai văzut, tati, ce fulg mare are? Þi-am zis eu că nu se vede…
- Doamnă, vă rog să vă scoateți pălăria, că nu se vede jumătate din ecran.
- Þi-a răspuns, tu? se interesează Nuți.
- Nu cred. Doamnă! Scoteți-vă măcar fulgul!
- E pană de păun, Nae. Auzi, tu? Dacă-i surdă?
- Te pomenești!
- Strigă mai tare.
- Doamnă!! Scoate-ți, dracului, conopida de pe cap până nu ți-o bag pe nas, ca la gâște!

- Dragă, nesimțitul din spate mă jignește! Te rog ia măsuri, îl înghiontește doamna cu pălărie pe soțul de lângă ea.
- Mai bine scoate tu pălăria, șoptește el cântărindu-l cu coada ochiului pe Nae.
- Nici moartă!
- Bine dragă… Domnule, vă rog să fiți civilizat și să nu-mi jigniți soția.
- Atunci spune-i dumneata să-și scoată pălăria… sau baremi fulgul ăla!
- Nu se poate, pana este cusută.
- Atunci pălăria cu totul.
- Nici asta nu se poate. Abia s-a întors de la coafor.
- Extraordinar! Iulică treci înapoi la locul tău! Tu tot nu înțelegi nimic din film... Uită-te la fulgul doamnei!
- E pană, Nae! Pană de păun, ce naiba! se enervează Nuți.
- Mami, eu chiar nu văd nimic de pe locul ăsta.
- Atunci ridică-te pe spătarul scaunului, puișor. Așa, și pune picioarele aici, pe margine.

- Alo! Așează-ți, dom’le, odrasla că n-am plătit să-ți văd ție progenitura! se auziră iarăși vociferări.
- Nici el nu vede! Din cauza pălăriei doamnei, îi lămurește Nae.
- Atunci mă ridic și eu! hotărăște tipul.
- Și eu! se aude un altul.
- Jos, tâmpiților! Huo!!
- Cu cine vorbești așa, țușcă neagră?
- Să moară mama dacă nu te sparg la nară!
- Să vină omul de ordine! Să dea huliganii afară.
- Băi țapule! Pe cine faci, băi, huligan?

- Dragă, mai bine ți-ai da jos pălăria. Uite ce mai circ a ieșit în sală! îi șoptește soțul doamnei proaspăt coafată.
- Mai bine mor!

- Dacă nu vă așezați imediat pe scaunele voastre, opresc filmul! strigă din ușă o angajată a cinematografului.

- Ai văzut, dragă, cum i-a potolit? Tot femeile… Iar tu, intri așa, una-două, în panică. Auzi la el, să-mi scot pălăria!

- Tati, ce fac ăia din film?
- Se pupă, dragă. Și când nu se pupă, se ceartă. Ca-n viață... Lasă, că-ți povestesc acasă.
- Dar mă plictisesc! Nu mai vreau în viața mea la cinematograf.
- Nuți. Știi, dragă, ce cred eu?
- Ce?
- Că doamna din față a suferit un accident teribil, abia a scăpat cu viață dintr-un incendiu devastator. De acolo a rămas cu urme adânci pe cap. E cheală, dragă, zbârcită!
- Vai, săraca!
- Asta e. D-aia nu-și etalează pielea hidoasă în public. Ar șoca, ar trezi repulsia celor din sală și s-ar holba toată lumea la ea.
- Of, Nae. Și noi care ne-am luat de săraca femeie.
- La ieșire o să-i cerem scuze, asta e. Ce rău trebuie să fie! Să fi obligată să porți tot timpul pălăria aia penibilă cu fulg.
- Cu pană, Nae! Pa - nă! Știi ce cred eu? Că nu și-o scoate decât în baie, altfel o părăsește soțul. Că uite, el arată binișor în comparație cu cheala.
- Păi, dacă n-a fost și el în incendiu… Norocul lui!
- Iulică, să nu care cumva să te joci vreodată cu chibriturile! Altfel uite, ajungi ca doamna, chelboasă.
- Și-o să porți pălărie ca asta!
- Ãăă! Nu vreau să fiu chelbos..., se pune Iulică pe bocit, acoperindu-și fața.

Pe neașteptate, doamna cu picina își scoate brusc pălăria și o aruncă soțului. Apoi, cu gesturi voluptoase își aranjează părul ținut pe nedrept prizonier.

- Vai, Nae! Ne-am înșelat, dragă. Privește ce păr frumos!
- Și ce volum!
- Și ce culoare interesantă.
- Mami, tanti din față e frumoasă… Nu e chelboasă!

- Auzi dragă, șoptește emoționată doamna fără pălărie soțului ei, dă-mi repede poșeta să-i dau o gumă de mestecat puștiului din spate. Ce bine-crescut e și ce părinți cumsecade…