TREZESTE-TE!
Nu putea suferi momentul in care mintea se desprindea de somn ca si cum ar fi tasnit de sub niste ape miloase, grele.. De undeva tare de sus, de dincolo de suprafata, patrunsesera pana la ea doua cuvinte rostite pe un ton ferm, imposibil de ignorat.
Deshise intr-un final ochii si intinse bratele spre Alexandru dupa imbratisarea matinala. E cald si bine si nu avea de gand sa se dea jos din pat mai devreme decat daca ardea cu flacari mai inalte decat cladirea pompierilor. Numai ca el dormea bustean cu spatele la ea. Probabil visase ca ii spusese sa se trezeasca. Intinse mana dupa ceas si descoperi ametita ca nu sunase inca, mai erau 5 minute pana sa se declanseze alarma.

De afara patrundea lumina gri a unei dimineti de noiembrie tarziu. Ar fi trebuit sa ninga, asa simtea de cateva zile, astazi ar fi trebuit sa dea draperiile la o parte si sa gaseasca pamantul usor albit si fulgii cazand alene. Iarna insa nu se grabea sa vina.
Se lipi de spatele sotului, crezuse ca o trezise sa fure cateva momente numai pentru ei inainte de a face ochi si Dariuta, fetita lor de 10 ani. Norocosul sforaia usor, cine stie ce visa el asa de dimineata , sigur ii va povesti inainte sa tasneasca vioi din pat desi aseara lucrase pana tarziu. Ii stia traseul matinal cu ochii inchisi, va da drumul la muzica., ii va striga acelasi lucru ‘hai, leneso, mai cu viata, un drum scurt la baie , apoi calare pe computer sa isi verifice emailul in asteptarea micului dejun.
Formau amandoi un cuplu dezgustator de fericit si de clasic, nici frumosi nici urati, dupa atatia ani de casnicie ajunsesera sa semene si fizic, iar fetita parea sa intregeasca acest tablou ideal de familie. Un copil cuminte, rasfatat de toata lumea, micutul lor soare, cum o alintau mai mereu. Se iubeau si mai ales nu simteau nevoia sa umple spatiile zilnice cu prezenta altora. Se infasurasera intr-un cocon protector in care se ascunsesera de toate si in care viata curgea lin fara bucurii sau necazuri majore si, sincer, nu stia cui sa ii multumeasca pentru asta.
Toate aceste ganduri ii adusera un zambet pe buze si o facura sa uite de trezirea ciudata de mai devreme.

Ibricul sfaraia usor pe aragaz, in cateva minute cafeaua va fi gata. Taie feliile de paine la grosimea perfecta, uite ce inseamna exercitiul de-a lungul timpului isi spuse zambind, cine ar fi crezut ca va deveni totusi gospodina. Aia mica isi avea deja tabieturile ei, nu suporta painea prea groasa iar untul trebuia sa fie intins intr-un strat subtire perfect. ‘Mamiii, nu puneeee mult, nu vreau sa ma ingras !’ si ii arunca o privire de cocheta mica fluturand fals din gene si zambindu-i complice. Cum sa se gandeasca deja la silueta la varsta asta, dar prefera sa nu aiba discutii lungi atat de dimineata . Acestea erau clipele ei de liniste inainte de a incepe nebunia. Intinse mana sa mai traga un fum din tigara.
Tigara!? CE tigara!? Ea nu fuma, nu mai fuma de fapt. Se lasase din ziua in care aflase ca e insarcinata, amandoi de fapt. Atunci de unde gestul asta reflex si mai ales de unde gustul fumului ! Isi mirosi degetele sa fie sigura, cauta scrumiera care nu le folosea decat oaspetilor. Nimic ! Cafeaua dadu in foc dar asta deja nu mai conta, senzatia ca doar acum cateva minute trasese un fum adanc in piept era prea puternica sa fie ignorata.

Sari in picioare ca aruncata de un resort puternic. Acum stia ca ceva e in neregula.

*

-Mama?
Primul ei gand a fost sa o sune.
-Mama, esti bine?’
-Sigur ca sunt bine, vocea femeii ajungea la ea infundat ca si cum ar fi trecut printr-un filtru de panza. Ce-i cu tine de suni la ora asta ?
-Mama… cred ca incepe sa se intample din nou…
De cealalta parte a receptorului se lasa o tacere lunga.