agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-01-02 | [This text should be read in romana] | Submited by
Sfântul Sebastian
Lui Federico Garcia Lorca Ironie Heraclit, într-un fragment cules de Themistios, ne spune că naturii îi place să se ascundă. Alberto Savinio crede că acest joc de-a v-aÈ›i-ascunselea cu ea însăși este un fenomen de autopudoare. Este vorba, după cum constatăm, de o raÈ›iune etică, căci această pudoare s-a născut din relaÈ›ia dintre om È™i natură. Și aceasta descoperă aici principala raÈ›iune care a dat naÈ™tere ironiei. Enriquet, pescar din Cadaquès, îmi spunea exact acelaÈ™i lucru, în limbajul ce-l caracterizează, în ziua când, privind una dintre picturile mele care înfățiÈ™a marea, a făcut următoarea remarcă: ’’Seamănă. Dar e mult mai bine pe pânză, căci putem număra valurile’’. Și ironia ar putea începe aici, în această preferință, dacă Enriquet ar fi putut trece de la fizică la metafizică. Ironia, am mai spus-o, este nuditatea: este gimnastul ce se ascunde îndărătul durerii Sfântului Sebastian. Și această durere există È™i ea pentru că o putem măsura. Răbdare Există o răbdare în felul de a vâsli a lui Enriquet, care ne învață o metodă înÈ›eleaptă de inacÈ›iune; dar există, de asemenea, răbdarea ce este o formă a pasiunii; răbdare umilă în coacerea tablourilor lui Vermeer din Delft; e felul de răbdare pe care îl găsim în coacerea arborilor fructiferi. Și mai există încă o manieră: un raport între inacÈ›iune È™i pasiune, între miÈ™carea vâslei lui Enriquet È™i tuÈ™a de penel a lui Van der Meer, È™i e o manieră elegantă. Vreau să vorbesc despre răbdare în minunata agonie a Sfântului Sebastian. Descrierea figurii Sfântului Sebastian Mi-am dat seama că mă aflam în Italia după scara din marmură albă È™i neagră. Am urcat. Sus, se afla Sfântul Sebastian legat de un trunchi bătrân de cireÈ™. Picioarele i se sprijineau pe un capitel spart. Cu cât mă uitam mai mult la figura sa, cu atât ea mi se părea mai ciudată. Mi se părea că o È™tiu dintotdeauna È™i lumina aseptică a dimineÈ›ii îmi arăta cele mai mici detalii cu o asemenea claritate È™i cu o asemenea puritate încât ea nu mă putea tulbura. Capul sfântului era format din două părÈ›i: una făcută dintr-o materie similară cu aceea a meduzelor, susÈ›inută de un foarte fin cerc de nichel; cealaltă parte era alcătuită dintr-o jumătate de figură care îmi amintea de cineva foarte cunoscut; din cerc pornea un suport de ipsos de Paris, extrem de alb, care forma ca un fel de coloană vertebrală a figurii. Toate săgeÈ›ile aveau indicată pe ele temperatura lor, iar o mică inscripÈ›ie gravată în oÈ›el spunea: InvitaÈ›ie la coagularea sângelui. ÃŽn unele părÈ›i ale corpului, venele apăreau la suprafaÈ›a pielii cu albastrul lor intens de furtună din Patinir, descriind curbe de o voluptate dureroasă pe rozul-roÈ™iatic al pielii. Ajuns la umerii sfântului, vedeai urmele direcÈ›iilor brizei, imprimate ca pe o placă sensibilă. Vânturi alizee È™i contra-alizee Atingându-i genunchii, aerul rar se oprea. Aureola martirului era precum cristalul de stâncă È™i, în whisky-ul său întărit, înflorea o aspră È™i sângerândă stea de mare. Pe nisipul acoperit de scoici È™i de mică, instrumentele exacte ale unei fizici necunoscute își proiectau umbrele explicative, oferindu-È™i luminii sterilizate, cristalele È™i aluminiurile lor. Câteva litere desenate de Giorgio Morandi spuneau: Aparate distilate. Aerul mării La fiecare jumătate de minut venea mirosul mării, construit È™i anatomic ca bucățelele dintr-un crab. Am tras aer în piept. Nu era încă nimic misterios. Parfumul Sfântului Sebastian era doar un pretext pentru o estetică a obiectivității. Am inspirat din nou, È™i de data asta am închis ochii, nu din misticism, nici ca să-mi văd mai bine eul interior- cum s-ar putea spune platonic-, ci doar pentru senzualitatea fiziologiei pleoapelor mele. Apoi am continuat să citesc încet numele È™i indicaÈ›iile stricte ale aparatelor; fiecare notaÈ›ie era punctul de plecare pentru o întreagă serie de delectări intelectuale È™i o nouă scară de precizări pentru normalități inedite. Fără vreo altă explicaÈ›ie, aveam intuiÈ›ia folosirii fiecăruia dintre ele È™i a bucuriei conÈ›inute în fiecare dintre exactitățile lor. Heliometru pentru surdo-muÈ›i Unul dintre aparate purta numele: Heliometru pentru surdo-muÈ›i. ÃŽnsuÈ™i numele îmi indica legătura lui cu astronomia, dar forma sa o arăta È™i mai bine. Era un instrument de înaltă poezie fizică format din distanÈ›e È™i din relaÈ›ii între aceste distanÈ›e: aceste distanÈ›e erau exprimate geometric în anumite părÈ›i È™i aritmetic în altele. ÃŽn centru, un mecanism indicator simplu servea la măsurarea agoniei sfântului: acest mecanism consta dintr-un mic cadru de ghips gradat, în mijlocul căruia se afla un cheag roÈ™u prins între două cristale ce servea drept barometru sensibil la fiecare nouă rană. ÃŽn partea superioară a heliometrului, se afla lupa Sfântului Sebastian. Această lupă era concavă, convexă È™i plată totodată. Pe montura de platină a acestor cristale nete È™i exacte, erau gravate cuvitele: InvitaÈ›ie la astronomie. Și mai jos, cu litere ce imitau relieful: Sfântă Obiectivitate. Pe o tijă de sticlă numerotată, mai puteai citi: Măsurarea distanÈ›elor aparente dintre valori estetice pure; alături, pe o epubretă foarte fină, era scrisă această indicaÈ›ie subtilă: DistanÈ›e aparente È™i măsurători aritmetice între valori sensuale pure. Această eprubetă era umplută pe jumătate cu apă de mare. Heliometrul Sfântului Sebastian nu avea nici muzică È™i nici voce È™i în anumite părÈ›i era orb. Aceste puncte oarbe ale aparatului corespundeau algebrei sale sensibile, puncte destinate să-l concretizeze pe cel mai lipsit de substanță È™i mai miraculos. InvitaÈ›ie la astronomie Mi-am apropiat ochiul de lupă, produs al unei lente distilări numerice È™i, totodată, intuitive. Fiecare picătură de apă, un număr. Fiecare picătură de sânge, o geometrie. Am privit. Mai întâi mângâierea pleoapelor mele pe înÈ›eleapta suprafață făcută prin calcul. Apoi am văzut o succesiune de spectacole clare, percepute într-o ordine atât de necesară de măsurări È™i de proporÈ›ii, încât fiecare detaliu mi se părea un simplu È™i euritmic organism arhitectonic. Pe puntea unui pachebot alb, o fată cu sâni mici îi învăța pe marinarii sătui de vântul din sud să danseze black-bottom. Pe alte transatlantice dansatorii de charleston È™i de blues o vedeau pe Venus în fiecare dimineață în fundul paharelor lor cu gin cocktails, în momentul dinaintea aperitivului. Toate astea nu erau deloc vagi, totul se vedea net, ca printr-o lupă. Când privirile mi se opreau pe un detaliu oarecare, acest detaliu era multiplicat ca într-un prim-plan cinematografic, atingând totodată maximul lui de categorie plastică. Văd jucătoarea de polo în farul nichelat al maÈ™inii Isotta Fraschini. ÃŽmi las curiozitatea să se oprească în ochiul său, care ocupă cea mai mare parte din câmpul vizual. Acest ochi unic, mărit dintr-o dată, devenit el însuÈ™i spectacol, este un întreg fund È™i o întreagă suprafață de ocean, în care navighează toate sugestiile poetice È™i se stabilizează toate posibilitățile plastice. Fiecare geană este o nouă direcÈ›ie È™i o nouă stare de liniÈ™te: rimelul onctuos È™i blând formează, sub mărirea microscopică, sfere precise în care o putem vedea pe Fecioara de la Lourdes sau pictura Natură moartă evanghelică a lui Giogio de Chirico (1926). Și putem citi fragedele litere ale pesmeÈ›ilor: Superior Petit Beurre BiscuiÈ›i Și ochii mi se umplu de lacrimi. O săgeată indicatoare È™i dedesubt: DirecÈ›ia Chirico; spre limitele unei metafizici. Foarte fina linie de sânge este un mare plan mut al metropolitanului. Nu vreau să-mi continuu investigaÈ›ia până la viaÈ›a strălucitului leucocit, È™i până la ramificaÈ›iile roÈ™ii ce se transformă într-o mică pată, trecând repede, în acelaÈ™i timp, prin toate fazele descreÈ™terilor. Vedem din nou ochiul în dimensiunea sa primitivă, în fundul oglinzii concave a farului, ca un organism insolit în care înoată peÈ™tii preciÈ™i ai reflectărilor în mediul lor lacrimal apos. ÃŽnainte de a continua să privesc, m-am oprit din nou la precizările asupra sfântului. Liber de simbolism, Sfântul Sebastian era un fapt prin unica È™i simpla lui prezență. Numai o asemenea obiectivitate îți permite să urmăreÈ™ti cu calm un sistem stelar. Mi-am continuat vizionarea heliometrică, dându-mi perfect de bine seama că mă aflam în orbita antiartistică È™i astronomică a actualităților de la Fox. Spectacolele urmează unele după altele, fapte simple motivează noi stări lirice. Fata de la bar pune melodia Dinah la un mic patefon, în timp ce prepară ginul, compus pentru automobiliÈ™ti, inventatori ai unor subtile jocuri de noroc È™i de superstiÈ›ie neagră cu matematicile È™i motoarele lor. Pe autodromul din Portland, cursa albastrelor Bugatti, văzută din avion, ia o miÈ™care visătoare de hidroizi ce se scufundă în spirale pe fundul acvariului, cu paraÈ™utele lor deschise. Ritmul lui Joséphine Baker, încetinit, coincide cu cea mai pură È™i lentă creÈ™tere a unei flori văzută în accelerarea cinematografică. Briză de cinema, încă o dată. MănuÈ™ile albe cu pete negre ale lui Tom Mix, pure ca ultimele îmbrățișări amoroase ale peÈ™tilor, cristale È™i stele de: Marcoussis. Adolphe Menjou, într-o ambianță antitranscedentală, ne dă o nouă dimensiune a smokingului È™i a naivității (de acum încolo delectabilă numai în cinism). Buster Keaton- iată poezia pură, Paul Valéry!- Evenimente post-maÈ™iniste, Florida, Le Corbusier, Los Angeles. PerfecÈ›iune È™i euritmie a stilului standardizat, spectacole aseptice antiartistice, lumini concrete, umile, vii, vesele, reconfortante, pentru a le opune artei sublime, delicvescente, amare, putrede. Laborator, clinică. Clinica albă se va refugia în jurul cromolitografiei pure a unui plămân. ÃŽn geamurile vitrinei, bisturiul cloroformizat doarme întins ca o frumoasă în pădurea adormită în imposibila îmbrățiÈ™are a nichelurilor È™i a ripolinului. Revistele americane ne oferă Girls, Girls, Girls pentru ochi- sub soarele din Antibe-, Man Ray obÈ›ine portretul clar al unei magnolii, mai eficient pentru carnea noastră decât creaÈ›iile tactile ale futuriÈ™tilor. Vitrină cu încălțăminte la Grand Hôtel. Manechine. Manechine imobile în fastul electric al vitrinelor, cu senzualitățile lor mecanice neutre È™i cu articulaÈ›iile lor perturbatoare. Manechine vii, de o dulce nerozie, mergând în ritm alternat È™i în contrasens È™olduri-umeri, È™i strângând în arterele lor noile fiziologii reinventate ale îmbrăcăminÈ›ii. PutrefacÈ›ie Cealaltă față a lupei Sfântului Sebastian corespundea putrefacÈ›iei. Totul, văzut prin ea, era angoasă, obscuritate È™i tandreÈ›e: tandreÈ›e È™i prin absenÈ›a minunată a spiritului È™i a ’’naturalității’’. Precedat de nu È™tiu ce versuri din Dante am reuÈ™it să văd toată lumea putreziciunilor: artiÈ™ti transcendentali È™i lacrimogeni, departe de orice claritate, cultivatori ai tuturor gemenilor, necunocători ai exactității dublului decimetru gradat; familiile care cumpără obiecte de artă ca să le aÈ™eze pe pian; funcÈ›ionarul de la lucrările publice; purtătorul de cuvânt; profesorul de psihologie... Nu am vrut să continuu. Subtila mustață a unui funcÈ›ionar de la ghiÈ™eu mă înduioÈ™ează. Am simÈ›it în inima mea întreaga sa poezie minunată, franciscană È™i de o mare delicateÈ›e. Buzele mele surâdeau în ciuda dorinÈ›ei mele de a plânge. M-am întins pe nisip. Valurile ajungeau până la mine cu zgomotul liniÈ™tit de Þigancă adormită de Henri Rousseau. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy