Un mormânt săpat adânc în prăpastiile sinelui
se deschide și din el un zombi iese
îi creez înfățișarea
din pasta umbrei mele
și îl trimit în lume
cu cartea eșecului lipită pe gură
să împartă deznădejdea.

În mormântul rămas gol
îmi îngrop obsesiile și temerile
din amestecul lor
crește un demon
care bate în poarta închisă a sinelui
cerând eliberarea
deschid poarta gândurilor
și este absorbit de vâltoarea unei sinapse
urcă pe spirala spiritului
și pătrunde-n transcendent
conduce o revoltă a îngerilor negri
este înfrânt de Dumnezeu
și trimis în iadul uman
se întâlnește cu zombiul devenit apostol
convertind oamenii la religia poeziei
ca o ficțiune a simbolurilor
strânse în catehism
îl roagă să devină înger
iar mortul-viu cu fața mea
îi creează aripi din două versuri .

Îmi chem telepatic entitățile-napoi
ele vor un spațiu lăuntric independent
alături de suflet și sine
le satisfac cererile
și într-un singur corp
devenim trei
spațiul lăuntric al corpului este împărțit în trei regate :
eu guvernând regatul gândurilor
zombiul guvernând regatul sinelui
și demonul guvernând regatul sufletului.