Batrana locuia in cizma veche de multi ani. Nici ea nu stia sigur cati, ca de fiecarea data cand se apuca sa socoteasca ii dadea cu virgula; si cum ea nu se pricepuse niciodata prea bine la zecimale… se lasa pagubasa. Si apoi cum poti sa aduni ploile de primavara cu noptile in care vantul se juca cu sireturile de la casa-bocanc. Ea asta nu intelegea…
Impletea sosete. La inceput cate una pentru fiecare picior, apoi a inceput sa faca sosete pentru amandoua picioarele. Cum nu mergea pe nicaieri s-a gandit ca o sa simplifice mult lucrurile in felul asta. In fotoliul decolorat de vreme, cu picioarele in aceeasi soseta, bunica (toate batranele sunt bunici, intr-un fel sau altul) a continuat sa impleteasca sosete. Se gandea ca e mare nevoie de ele. Cum poti sa neglijezi miile de picioare desculte? Ea asta nu intelegea…
Asa ca, a incaltat cu botosei pufosi de lana picioarele mesei , fotoliului si bibliotecii, toate linguritele si veiozele pe care le avea (si, in general cam tot ce a gasit prin casa); ba chiar a facut si niste sosete micute pentru soarecii care se ascundeau pe sub mobila. (A trebuit sa renunte, insa, sa ii si puna in picioarele lor minuscule pentru ca sarind dupa ei in soseta pentru doua picioare se impiedica si, invariabil, cadea inainte sa-i prinda.)
Cand nu a mai avut ce sa incalte, batrana s-a oprit un moment sa se gandeasca. Lana mai era destula. Mainile ei desenate cu sute de santuri subtiri erau inca bune. Nu mai era, insa, nimic de incaltat in jurul ei. Atunci I-a venit o idee: sa faca o soseta uriasa pentru cizma in care locuia. Da! Asta era! Va muncii mult, va impleti cu grija dar isi va implini intr-o buna zi visul.
In ultima zi din viata ei cu parul alb, batrana a impletit ultimul ochi din soseta uriasa. Nu mai vedea de mult si maiinile ii tremurau inspaimantator de tare. In fotoliul ei -caruia ii crescuse si lui parul alb- batrana oarba s-a indoit pentru prima oara de visul ei…adica de ce s-a straduit atata timp sa faca o soseta uriasa pentru un bocanc urias, intr-o tara micuta? Oare a muncit atata degeaba? Cui i-ar fi folosit vreodata? Ea asta nu mai intelegea…Si tot gandindu-se la asta, batrana muri.

…………………………………………………………….

Ca nu cumva sa striveasca pe cineva, din greseala, satenii il alungasera de acolo. Era un monstru- asa ziceau ei. Il izgonisera pe neasteptate. Tocmai se incalta, si nu au asteptat sa-si puna si cealalta cizma. Cu piciorul drept plin de bataturi, taieturi si sange, uriasul s-a asezat jos; nu mai putea sa continuie. Atunci, a observat pe margine cizma care semana cu o batrana. Inauntru a gasit si soseta… Nu-i venea sa creada! S-a incaltat imediat cu soseta calduroasa si cu bocancul pe masura. A inceput sa alerge. Acum avea speranta. Acum putea sa ajunga in Padurea Uriasilor de unde nimeni nu avea sa-l mai izgoneasca. Cine ar fi putut sa lase soseta si bocancul urias pe marginea drumului..ei bine, el asta nu putea sa inteleaga.