Știți ce e greu? Știți ce e cu adevărat greu? Să acceptăm că nu mai suntem... Să conștientizăm că mai avem întrebări de pus, răspunsuri de primit, dar mai ales... viață de dat înainte ca a noastră să se întrerupă!
Cine nu vrea, cine nu dorește și mai ales cine nu se grăbește? ... Dar oare nu merită să ne întrebăm... cine mai știe să Aștepte! ?
Unde ne grăbim să ajungem? ... Să fim oare iertați pentru graba noastră, iertați pentru dorința noastră... iertați pentru fericirea noastră de a dărui cât mai mult în cât mai puținii noștri ani rămași?
Cine cunoaște toate aceste răspunsuri? ... Poate numai Tu, Doamne, și poate numai în apropierea Ta graba nu mai contează și viața abia atunci capătă sens!
Dar cu îngerii cum rămâne? ... Sunt atât de puțini! ...Și ei ne sunt luați... ?
Câți trebuie să mai cadă? Câți trebuie să mai ajungă la stele... ?
Noi ne facem datoria cu grabă până pui punct și ne chemi... Atunci învățăm să ne oprim... Atât de târziu! ! !


( Dumnezeu s-o odihnească! )