Plictiseala mă doboară. Prietenul meu bun mă informează în fiecare zi de starea colocuitorilor mei de pe planetă. Mereu îmi zice cum avansează lumea în cruditate și indiferență. Rămân rece la aceste vorbe și imagini. Devin tot mai rece la imaginile lumii în involuție.
Bunătatea începe să dispară și încet simt declinul rasei umane. Totuși nu încetez să sper că prezența unor puțini oameni sufletiști pot schimba mersul lumii. Dar e de ajuns?
Și rămân în așteptare...