M-aș duce în grajd, să mă umplu de purici și păduchi, în special de păduchi; am auzit că aceștia se leagănă prin păr, până-ți trec fiorii, apoi nemaiavând ce să mai facă, se aruncă din vârful perilor până-n coaja creștetului ca niște eminenți meteoriți; își vâră trompa prin cratere până-n miezul creierului. Sunt două specii de păduchi: una care-ți mănâncă amintirile frumoase, cealaltă...pe cele triste.
Eu mai degraba prefer prima specie căci nemaiavând amintiri frumoase, l-aș ruga pe Domnul ca prima clipă petrecută cu el s-o transforme în veșnicie !