Nu trecuse mult de când ajunseseră în casa cea nouă, și speranța că viața lor se va îmbunătăți începea deja să dispară… Auziseră de la alții că nu vor avea parte de aceeași afecțiune și apreciere ca cele din jur, dar nu crezuseră asta… Doar nu era nimic în neregulă cu ele, de ce stăpânul nu le-ar oferi aceleași lucruri ca și celorlalte? Dar zilele treceau, și în timp ce altele se bucurau de atingeri atât de dese, ele foarte rar simțeau căldura degetelor stăpânului atingându-le…

- Oamenii nu știu să ne aprecieze decât atunci când au nevoie de noi, spuse una din ele…

- Dar ce putem face? Nu ne putem mișca de aici, nu putem să vorbim cu stăpânul, nu putem să-i schimbăm nevoile…

- Nu, dar am putea să îi atragem atenția că și noi avem nevoie de o atingere caldă… altfel nu suntem decât niște roboți creați să-i slujim pe oameni, și ei nu vor ști niciodată să ne aprecieze…

- Da, noi și cu alți oameni... măcar un “mulțumesc” din când în când nu ar strica… să își dea seama că e suflet și în noi…

- Da măi W, dar ce propui, să refuzăm să mai funcționăm?

- Ar fi ceva… vorbim și cu K și cu Y, cred că se bagă și Q dacă îl rog, că suntem vecini, și până la urmă poate stăpânul va înțelege…

- Da, dar nu poate să ne apese doar pentru că noi avem nevoie de atingeri…

- De ce nu? Ar putea să scrie în engleză, atunci ne-ar folosi și pe noi mai mult…

- Asta ar fi ceva… oricum, atâta timp cât lucrurile îi merg bine, pentru noi nimic nu se va schimba…

- Așa e… eu zic ca toate tastele discriminate să intre în grevă!

- Atunci… grevă să fie! Până când stăpânul își dă seama că și noi avem suflet și nu suntem doar niște simple butoane pe o tastatură… nu-și dă el seama ce s-ar face fără noi… Dacă nu pune suflet în tot ceea ce face, degeaba scrie atâta… și un robot ar putea să scrie, dar e nevoie de suflet să transformi literele în sentimente și cuvintele în gânduri…

- Eu sunt de acord cu voi!

- Cum, dar tu ești probabil cea mai fericită tastă dintre toate… toate și-ar dori să fie A…

- Nu-i adevărat… credeți că e de ajuns să ne atingă pentru a simți afecțiune? E nevoie de mai mult… cum spunea W, e nevoie de suflet… și nu-mi place că stăpânul nu pune suflet… scrie așa repede că nici nu se uită la noi, și după ce scrie, admiră monitorul, nu pe noi… ca și când nu noi suntem cele care l-am ajutat să-și pună gândurile acolo…

- Exact, eu zic să intrăm toate în grevă, până când fiecare tasta va primi respectul ce i se cuvine…

- Eu nu cred că cerem prea mult… o atingere delicată înainte de muncă… o vorbă bună când treaba e gata… suflet… asta vrem… nu roboți! Că ei fac totul mecanic și uită să se uite la cer, uită să zâmbească unui om, uită să ne atingă cu dragoste!

- Suflet…

- Ih, liniște că vine… nu uitați, niciuna nu scrie nimic…

Băiatul începu să tasteze, dar spre surprinderea sa, ecranul rămânea gol… verifică setările, apăsă pe ecran, schimbă programul, apăsă pe taste… nimic… tastatura părea moartă…

- Funcționează, în curând o să își dea seama cum s-a purtat cu noi și îi va părea rău… spuse încet Y…

- Mama ei de tastatura idioată, deja s-a stricat?? Strigă furios băiatul…

Mai apăsă la nimereală câteva taste fără niciun rezultat, după care începu să o lovească tare cu pumnii… Pentru că ecranul rămânea gol, băiatul se enervă și mai tare, se ridică în picioare și deconectă tastatura, după care, plin de nervi, o izbi puternic de podea…

- Puțin dai, puțin face…

Butoanele stăteau acum împrăștiate pe jos, în timp ce băiatul se îndreptă nervos către magazinul de calculatoare…

- Asta e… uneori nu își dau seama… ce păcat, tot ei au de pierdut…

- Da, dar noi suntem cele care suferim și înainte și după din cauza lipsei de afecțiune…

- Ce vreți, oamenii nu sunt în stare să-și mulțumească între ei și să pună suflet pentru alții ca ei, le pasă doar de binele propriu, cum vă așteptați să o facă pentru niște butoane pe o tastatură?

- Ehh… lasă, nu-i totul pierdut… dacă nouă nu poate să ne mai fie bine, măcar altora să le fie…

- Da… știți ce? Eu zic să nu renunțăm la luptă! Când vine cu tastatura cea nouă, să spunem tastelor să facă la fel… și poate va mai sparge câteva tastaturi, dar în final poate își va pune niște întrebări în ceea ce-l privește…

- Nu cred… ei rănesc oameni și dau vina pe alții și fug din fața oricărei acuze, cum crezi că ar putea să privească în sufletul lor, cum crezi că și-ar putea da seama de ce refuzăm să scriem? Și oricum, crezi că mai găsești vreo tastatură care să-și dorească să lupte pentru asta? Cele mai multe se mulțumesc cu ceea ce primesc și nu comentează… preferă o atingere rece în loc să lupte pentru una plină de suflet…

- Important e sa încercăm K… important e să încercăm… și să credem…pentru că multe au simțit atingerea rece a indiferenței și a nepăsării... și când lupți pentru ceva bun, se vor găsi întotdeauna taste care să te ajute…


- Și care să râdă de tine…

- Și care să râdă de tine… dar confortul nu înseamnă progres, și dacă vrem să ne fie mai bine, va trebui să luptăm pentru asta…

- Dacă și alții ar înțelege…

- O vor face Q… în cele din urmă o vor face…

- Da, dar prea târziu pentru unii...

- Niciodată nu e prea târziu să schimbi răceala din jurul inimii pe căldura din interiorul ei... Nu e niciodată prea târziu pentru asta...