Eram în barul ăla cu fum albastru,și mă simțeam ca un

psihopat.În stanga mea se afla un psihiatru,dar mă tem

că era întruchipat.Mă uitam pe cer,mai ți minte când

îți desenam ochii și îi aseamănam cu acele stele de pe

cer?Râdeai ca prostu,de mine și naivitatea mea,dar în

mintea mea rămâi un lup de cer și mă înalț în mine cu o

satisfacție adîncă.Mă uit în jur,știi ce văd?văd oameni

de stîncă.Imi sorb cafeaua pînă la ultima picătură și

văd cum din ochi îmi curge o lacrimă mult prea rece ca

să o simt.Mă cuprinde frigul,încep să tremur,dar acum

numai rele presimt.Mă uit la psihiatru,îi zîmbesc

voios,și rîd zgomotos.Apoi privindu-mă ultima oară în

oglinda spartă din fața mea,adorm și știu că voi dormi și voi visa un vis la nesfîrșit