Nevăstuica TrittyBell locuia la grădina zoologică și îi plăcea să mânânce din palmă: pufuleți, chipsuri, ursuleți de brânză sau alune. Ornitorincul, ce locuia chiar vizavi, primea de la vizitatori bomboane, jeleuri sau pufarine.
După o lună, nevăstuicii TrittyBell i se făcuse gura pungă de la atâta sărat și ornitorincul își schimbase culoarea părului de la atâția coloranți. Nici unul nu mai era mulțumit de meniul oferit de trecători.
„Auzi mă?” strigă nevăstuica într-o seară la bazinul de vizavi
„Da. Ce?” răspunse ornitorincul scărpinându-și blana nuanțată.
„Eu zic să mai face schimb de locuri. Mă roade stomacul de la sare”
„Te cred...eu am început să atrag tânțarii de la atâta dulceață. Până și blana a început să fie lipicioasă...”
„Întocmai. Deci... când pot să mă mut la tine?” întrebă nevăstuica încântată.
„Poimâine” răspunse semirața mamiferă.
A treia zi după ce schimbul de locuri fu realizat, nevăstuica fu găsită moartă în bazinul ornitorincului...
Se pare că era alergică la pufarine.