În blocul galben-rozaliu,al durerii,într-o cameră goală în care numai fumul drogurilor domnește sunt două trupuri,carne îmbibată cu otravă.Ochii lui căprui sunt împăienjeniți de venele roșii.E cald,soarle dogorește.Stăm lipiți de un perete rece ca gheața și fumăm visând la nimic.Îsi lasă capul pe umărul meu,părul lui brunet alunecă pe pielea mea albă,îi privesc ochii pierduți și îl sărut.Buzele lui sunt ca petalele trandafirilor,saliva lui otrava acestora.Cădem brusc și dureros pe podeaua rece.Dragostea și obsesia plutesc in aer.El mă ține în brațe,îi place să se joace cu degetele mele,dar el,el e atât de rece fizic,îl iubesc,iubesc imperfecțiunea lui.Sunt dependentă de privirea ochilor lui căprui.Mă topesc în brațele lui.Adoră căldura,poate pentru că el e atât de rece.Ne place să admirăm răsăritul și apusul de la fereastra noastră.Fascinație,obsesii,droguri,sex,cam așa arată blocul în care locuim.Ne împarțim timpul la doi,el mă are pe mine și eu pe el.Nebunie,dependență,obsesie,poți să îi spui cum vrei,eu o consider iubire.Suntem tot timpul sub influența morfinei,mai reducem din vise...Oricum visele nu există,sunt doar niste iluzii deșarte.