Sanctuarele celor 7 Regimente de Gardă se aflau în locații necunoscute; se credea că s-ar fi aflat în străvechi ctitorii domnești.
Legenda spunea că Marele Steag ar fi indestructibil. În 101, la Tapae, văzând cum dacii se retrag copleșiți, Decebal le-a cerut comandanților săi să înainteze cu drapelele de luptă spre focuri. Unul singur n-a ars.
Cei care îl văzuseră vorbeau de un tricolor din mătase groasă, de peste trei metri lungime, având cusut - pe o parte - un vultur în zbor, iar pe cealaltă Capul de Lup cu trup de șarpe; deasupra acestora se găsea Crucea Sfântului Andrei, dimpreună cu douăsprezece cuvinte indescifrabile cuprinzând, după toate probabilitățile, răspunsul dat de regele Decebal la Zidul de Nord al Sarmizegetusei.
Marele Steag al Lupului fusese zărit de zeci de mii de oameni în bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz - și, probabil, pentru ultima dată, la 1 Decembrie 1918, în marea de steaguri tricolore.