ti s-a intimplat sa alergi catre o foaie de hirtie cu un pix sa nu iti uiti ideea, sa nu iti pierzi inspiratia? (sau planul)
innebunit?
si lui

numai ca de data asta el a ajuns mult prea tirziu
si isi jurase sa aiba mereu si carnetel si ceva de scris (isi jurase pe toti sfintii in care nu crede, fiind ateu, dar frustrarea are adesea puterea asta de a te face superstitios – stia – cum stii si tu, dar nu mai conta)

tot ce a gasit a fost un servetel cu marca terasei unde descinsese (gradina nu stiu cum, parca, dar nu conteaza si nici nu e bine sa punem aici nume proprii, mai ales de firme), fiindu-i in cale, cu pretextul ca vrea marunt: multumesc frumos, doamna, multumesc, imi este de mare ajutor servetelul dumneavostra, saru’mina

acum bintuie pe o strada in reconstructie (absolut intimplator), ba alene, ba grabit ca un functionar, dar cu servetelul strins in pumn, ferfenita
e cald
(fir-ar sa fie, nu am masina ca ei)

34 de grade la umbra si un indice de umiditate total daunator

e cazul sa arunc servetelul (decise matur), un scriitor nu este legat de o fulgerare, de un moment, isi spuse pozitiv si inspirat totodata

dadu coltul, in sfirsit, spre bulevardul dichisit, scapa de santier, aproape de casa

acolo am caietul, si pixul, si computerul si.. ajung imediat!, adauga, inca un pic si gata

(scuze pentru lipsa grava de diacritice si subsoluri notabile, mai ingaima el aproape de usa apartamentului cu doua camere nedecomandate si trei plante decorative plus logie)

ai dreptate, miine il sunam, sa aflam ce si cum.