1

Niță e de profesie Inspector Criminalist. Scotocește printre resturile victimelor sale, le face poze pe care le admiră seara după ora 9(ca pe o revistă porno preferată) și le notează numele pe caietul lui murdar cu spirală. La început îi plăcea treaba asta, acum are 44 de ani și simte că viața a trecut pe lângă, iar el a rămas cu morții.

-Nu e ca în filme, Bucluc, îi explică el amicului care este Polițist de Frontieră. Noi nu avem aparate care să analizeze singure bucățile de material sau mucurile de țigară găsite la locul faptei. Pentru noi un dosar se rezolvă numai dacă avem noroc pentru că restul rămân simple hârtii îndesate ca sardinele în sertarele din fier ruginit. Așa că trebuie să mă crezi dacă îți spun că în momentul în care am dat peste cadavrul dobitocului adus de valurile mării am scos din mine tot ce mâncasem. De 20 de ani lucrez cu rămășițele oamenilor și nu am mai văzut până acum un asemenea lucru scârbos. Trupul era umflat și descompus ca dracu, ochii îi lipseau pentru că îi mâncaseră nu știu ce fel de pești, iar când puștanii ăia de medici legiști în devenire l-au scăpat, a pocnit ca o pungă umplută cu rahat topit. Puțea atât de rău încât am crezut că nu o să mai mănânc multe zile de la eveniment.

Asta se întâmpla cu vreo două zile înainte să intre în Morga Sptitalului Județean, unde, pe masa autopsiei, zăcea o ditamai frumusțea de cadavru proaspăt. La căpătâiul lui veghea medicul legist, cu o lanternă înfiptă în unul dintre ochi, studiind cu atenție roșeața din acesta. Când Niță intră atât de brutal medicul tresări și spuse:
-Dl. Nicu. Bună ziua. Cu ce pot să vă ajut?
-Pâi, ar trebui să începi prin a-mi spune ce dracu s-a întâmplat cu victima noastră.
-Ah. Scafandrul. Pâi, să vedeți... Mircea era de muncă ieri. Pe la ora 8 urma să facă schimbul de tură cu George, numai că pe la 7 și ceva Mircea m-a sunat. Părea foarte speriat când mi-a spus că cinva a furat cadavrul scafandrului. Nu știam ce să fac, așa că v-am anunțat imediat pe dumneavoastră. E o treabă a poliției, nu?
-Da, da,da, dar o să fie și treaba ta dacă găsim criminalul și nu îl putem acuza pentru că lipsește cadavrul din cauza unor incompetenți care nu au știut să păzească un mort. Ce altceva ți-a mai zis Mircea?
-La telefon nimic, dar când am ajuns aici de dimineață am găsit asta. E scrisul lui. Și medicul îi întinse lui Niță o hârtie mototolită pe care era măzgălit ceva.
‚Þi-e frică deja? Dacă nu, ar trebui să înceapă să-ți fie.’
-Posibil ca Mircea să fi fost făptașul?
-Posibil, dar nu văd de ce și nu văd nici cum.
-Adică?
-Pâi..nu văd care ar fi motivul pentru care ar fi furat un cadavru împuțit și descompus. Nu văd nici cum l-a scos de aici fără să-l observe paznicii..asta ar fi valabil pentru oricine ar fi fost hoțul, nu?
-Exact.
-În plus, Mircea e un băiat bun. Are numai note de zece și nu lipsește nici ars de la muncă. Pentru ce și-ar rata cariera cu o glumă proastă?
-Mda, mare carieră...
-Dl. Nicu?
-Nimic, nimic....mulțam de informații. Roagă-te să-l găsim.
Și Niță ieși la fel de brutal pe ușa de metal.
Rămas singur, medicul se aplecă deasupra cadavrului, continuându-și munca de cercetare, dar nu apucă să descopere cine știe ce informație valoroasă, când ușa de metal se trânti din nou de perete și prin ea trecu nimeni altul decât Mircea, îmbrăcat în hainele scafandrului. Medicul căscă ochii la elevul lui, nevenindu-i să creadă ce vedea.
-Mircea...ai înnebunit? Ce faci..aici?
Tânărul rânji și se aruncă asupra profesorului. Îl trânti cu o forță neobișnuit de mare și lăsă o duhoare de mort să iasă din gură deasupra feței victimei sale.



(va urma)