agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Self-annulment is a prison... ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-05 | [This text should be read in romana] |
Să ne închipuim ca suntem vii si că, în mod normal , azi vine la noi mos neculai, cel cunoscut! am fost copii? am fost! am avut vise? am avut! dar visurile unde ne sunt noua acum? le-am ascuns in drum spre debara sa nu le pastram, sa avem doar gânduri care s-au ori nu ni s-au împlinit, unele au fost doar fugăreli... spre ziua de mâine, spre cea de azi, spre cea care nu o mai prindem dar e tot a noastră...! ce fel de oameni suntem? ce ne mai costă o atenție de o oră sau două în plus, dar să reusim atunci sa ne cunoaștem, să ne recunoaștem că suntem tot noi, nu suntem căpiații de azi, de mâine, de ieri și de niciodată! că suntem aduși aici, în această viață mai repede decât ne-am gândit noi și plecăm tot la fel de repede! cine poate observa cât de repede trece totul?
eu NU! un moș cu suflet pentru toți!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy