Niciodată nu suntem prea tineri pentru a simți si a fi siguri ca cineva ne iubește, ...de asemeni niciodată nu suntem prea tineri pentru a simți si a fi siguri ca la randu-ne si noi iubim pe cineva.

Cu cata siguranța simțim daca uram pe cineva, ...sau daca cineva ne uraste! ...Atunci de ce, ...de ce sa ne simțim tulburați? ...De ce sa ne ascundem? ...Si de cine ne ascundem de fapt?

...Suntem atât de instinctivi când uram pe cineva! ...Adică, ...mă refer la faptul ca de multe ori nici nu bănuim ca nu avem intenția de a ezita atunci când ne dam pe fata dezacordul cu privire la persoanele sau lucrurile pe care la uram. Aceasta instinctivitate ne caracterizează comportamentul de la cea mai frageda vârsta, pana la adânci batraneti si pana la ultimele clipe ale existentei noastre.

Daca „inima uraste sa urască si iubește sa iubească”- așa după cum spunea Lope de Vega – atunci de ce la oameni se exteriorizează atât de ușor sentimentele de ura, după cat de ușor si rapid se ascund in întuneric sentimentele de iubire?

Daca cultura, bunele maniere, educația si cadrul social influențează spre a nu ne determina sa exteriorizam cat de mult uram pe cineva, ...atunci de ce tocmai acești factori sunt aceea care ne influențează sa ne interiorizam iubirea pe care o simțim fata de cineva sau ceva, ...si sa o ingropam in cele mai adânci interioare ale ființei noastre?

Explicația s-ar putea afla oare in faptul ca nu uram atât de mult cand exteriorizam atata ura ...si ca nu iubim cu adevarat daca suntem inlantuiti de cultura, maniere, educatie, religie, etnicitate sau cadru social?


3 octombrie, 2005
Kondoros, HU/EU
ș