Privim către un vârf de munte unde nu vom ajunge niciodată... Este muntele nostru, cu toate că pașii mei sau pașii tăi nu au măsurat niciodată potecile umbrite de crengile tăcutelor foioase... Ne place să spunem că suntem proprietarii muntelui, iar turiști ciudați vin să scrie pe copaci - folosind vârful cuțitelor - că se iubesc și nu se vor despărți niciodată. Este un paradox, fiindcă mulți dintre cei care se identifică prematur cu Romeo și Julieta pornesc pe cărări diferite în viață, ajungând la destinație separați... Muntele nostru respiră liniște doar atunci când avioanele nu se pot ridica de la sol din cauza ceții... Miorița nu paște pe culmile tăcute, și nici nu oferă baciului informații prețioase, iar cei trei ciobani demni de o nuvelă polițistă au renunțat la oierit și și-au deschis cârciumă în care râd, alături de alți cheflii, de o baladă efemeră... Te invit pe vârful nostru de munte, iubito, pentru a încerca să zburăm către nemărginire, ca doi moderni Icari cu aripi de dor, oameni-păsări ce nu doresc decât să se prăbușească unul în brațele celuilalt...