Își împodobise pereții casei cu liniște. Sufrageria era învăluită într-o liniște aurie ca mierea, dormitorul într-o liniște albastră, ca valurile mării, bucătăria într-o liniște verde, așa cum sunt frunzele de salată proaspătă. Cu restul de liniște și-a croit haine. S-a îmbrăcat încet într-o liniște albă și a pășit ușor pe o stradă pe care o învăluise în liniște. Nimic nu îndrăznea să tulbure liniștea. Și totuși, într-o zi cireșul nu a mai răbdat și a izbucnit într-o cascadă de flori albe.
Cine a zis că florile nu pot fi revoluționare?