Tînără și crudă cu ochii mari și limpezi,ca o copilă nudă,ai apărut la lizieră.Privirea ta e atât de mirată de noua priveliste,curiozitatea îți dă curaj,pășești,...dar instinctul te oprește la timp.Un foșnet din apropiere te face să tresari din tot trupul.În ochii tăi sau adunat toate privirile strămoșilor.Cu mișcări sigure de stăpân al pădurii,se apropie pe nevăzute,el,OMUL.Un fulger se abate spre tine,o durere îți sfâșie carnea.Cu spaima-n suflet alergi de unde ai venit.O fugă nebună, arsura e tot mai dureroasă.Deși puterile te părăsesc,frica te împiedică să te prăbușești.Suflarea ți-e tot mai grea,goana a devenit un chin,cu fiecare pas durerea e tot mai sfîșietoare.Ai început să șchiopătezi,pe urmele tale sunt hăitașii,ajutoarele lui.Te poticnești,ști că se apropie sfârșitul,verdele pământului te-a cuprins în brațe,ei sunt mai aproape,tot mai aproape.Cu urlete hidoase au năvălit peste tine,carnea de care erai atât de mândră e sfâșiată de colții lor.Þipătul de spaimă,însăgetează cerul,un bot căscat cu colții plini de bale ți-a apucat grumazul,ai vrea să-ți strigi durerea,un horcăit îți spune că ăsta e sfârșitul.
# #
În ochiul larg deschis,în apele lui tulburi,se reflectă un vîrf de brad,un nouraș alb,și o minusculă închipuire de cer.E tot ce poți să duci cu tine dincolo,unde nu mai e nimic,nimic,...