Daiana fetita de 6 ani mergea singura prin padure.Ce cauta acolo,nimeni nu stia.Mergea si nu se abatea de la drum nici o secunda pana cand...
-Buna fetito,ce cauti tu singura pe aici?o intreaba o vulpita care tocmai trecea pe acolo.
-Vezi tu cumatro,ma indreptam la arborele dorintelor.
-Dar...tu nu esti decat o fata mica ,mica,mica iar acela e un loc mare,mare,mare.
-Daca nu te superi, am drum lung de strabatut.
Iar fetita a plecat din fata vulpei si si-a continuat drumul.Deodata vulpea se pune iar in fata ei si spune:
-Mai,mai,mai ce avem noi aici?O fata mica incapatanata,cu parul castaniu si...foate curajoasa.Dar cum te cheama?
-Daiana.ii spune fata intinzandu-si mana.
Fata ocoleste vulpea si isi continua drumul mai departe.Animalul da din umeri si pleaca in padure.
Cam dupa o jumatate de ora, dupa ce fata se intalnise cu toate animalele padurii care la randul lor ii spusesera ca acea calatorie este o idee proasta,insa ea nu le baga in seama ,in fata fetei aparuse un rand ce copaci care ii blocau drumul.
-Ce se......se intreba fata in sine cand deodata in fata ei ,copacii se lasau in jos ca si cum ar fi fost inghititi de pamant.
In fata Daianei aparu o femeie cu parul alb ca de matase ,o roche facuta din diamante ,iar ochii ei erau sclipitori.
-Daiana,numele meu este Anemona,zana arborelui magic, ce cauti tu aici ,in mijlocul padurii?
-Am venit pentru a-mi pune o dorinta arborelui tau.
-Multi oameni au venit aici pentru acelasi lucru, dar niciunul nu a reusit .De ce crezi ca tocmai tu vei reusii?
Fata nu a stat nici o secunda pe ganduri si a zis:
-Am nevoie de un leac pentru a o ajuta pe mama sa se insanatoseasca.A-si face orice pentru asta.
-Nu iti trebuie chiar orice .Iti voi da trei sarcini :trebuie sa treci raul din capatul padurii , sa te intorci nici calare si nici pe jos si sa imi dai un dar ,iar in acelasi timp sa nu imi dai.Te descurci?
-Da.ii zise fata dar in mintea ei nu era asa de sigura.
Inainte ca fata sa plece zana ii spuse:
-Inca ceva ,cat timp faci aceste lucruri, nu ai voie sa vorbesti.
Cu aceste vorbe,fata a si plecat fara sa mai zica nici un cuvant.
Ajuns la rau ea observa ca apa acestuia era tulbure,insa nu era deloc adanca incercand sa faca un pas ,a vazut ca raul era sub puterea unei vraji deoarece era acoperit de un camp de forte ce nu putea fi traversat.Fara nici o speranta , fata se aseza pe iarba si incepu sa planga,cand o lacrima i se scurse in apa raului acesta se limpezi si ea trecu apa cu usurinta .
Mai avea doua sarcini.Stand pe o piatra ,si gandindu-se bine la ce avea sa faca , i-a venit ideea.S-a aventurat din nou in padure si ,ducandu-se la vulpe,si-a pus piciorul stang pe ea ,iar pe cel drept pe jos ,fara ca vulpea sa se impotriveasca.
Pe drum inspre arbore,fata a prins un un porumbel.Ajuns la zana,fata i-a zis:
-Poftim,lasand porumbelul sa zboare din mana ei ,v-am adus un cadou dar in acelasi timp nimic .Nu am venit calare dar si nici pe jos.
Fata zanei s-a minunat de inteligenta fetei,si a rasplatit-o lasand-o sa isi puna dorinta.