Am intrat. Lupul s-a bucurat, mișcându-și coada. Ne-am așezat. Sanda l-a rugat pe George să se ridice să-l poată vedea mai bine.Un pic stânjenit,"băiatul" a făcut ce i se cerea. Sanda și-a pus ochelarii, l-a privit atent:
"Mda!Nu chiar așa cum mi-am imaginat."
Apoi privind la el:
"Ești un băiat frumos! E;ti un "exemplar" superior genitorului."
Mihai s-a a;ezat stingherit. Noi două am început să vorbim "ca fetele". Subit, George și-a amintit că are un amic în zonă pe care nu l-a văzut de mult și poate ar fi cazul să-i facă o scurtă vizită.
"Mai ales că în câteva zile voi pleca".
Și-a cerut scuze și a plecat.
"Când sunteți gata, sună-mă!"
Sucul natural, nelipsit, a apărut pe măsuță. Ne priveam cu caldură, aproape complice. Nici o urmă de "curiozitate","studiu" sau altă formă de "agresiune" nu era prezentă. Sanda și-a scos ochelarii și, relaxată, m-a întrebat:
"Pictezi?"
Întrebarea, neașteptată, m-a luat total pe nepregătite.
"Nu.De ce intrebi?"
"Încearcă măcar o dată să o faci.Și el, la intervale mari de timp, "o comite".Undeva, într-un loc ferit al lui, vei găsi, probabil:pânze, uleiuri, penele, diluanți, așteptându-și "clipa".
"Uneori subconștientul"erupe" așa, altă formă nefiindu-i la îndemână" a continuat ea.
"Nu mi-a spus niciodată despre această pasiune".
"Nu e o pasiune.Uneori sculptează.Când nu-i ajung cuvintele sau se crede prea"expus" înțelegerii celorlalți, poate din timiditate, se încifrează în tablouri sau statuete."
"Se ascunde? Se teme?Nu are încredere în ceeace crează?"
"Nu se ascunde.E ca o floare-cameleon:înflorește mereu și mereu în altă formă, în altă culoare, cu alt parfum.Nimeni nu l-a"citit" în totalitate.Cred că nici el nu se știe tot."
"Nu pot să cred! El nu se cunoaște pe sine?"
"Dacă toate florile, animalele, pomii, copii,
dușmanii, femeile, bețivii și prietenii din viața lui s-ar uni printr-o "invocare" unică și s-ar realiza un"tot" încă ar rămâne "pete albe" în a-l cunoaște".
"Dupa câte înțeleg, are o personalitate...,ezit îndelung să spun"multiplă" ca să nu dau aerul de patologic...Sanda tace și nu mă ajută, din dorința de a-mi oferi șansa să mă clarific în gânduri.
"...multiplă", îndrăznesc totuși formularea.
"Daca nu dai conotații patologice termenului, se poate spune și așa:"personalitate multiplă."
În fața lui mi-e teamă să mă arăt în totalitate așa cum sunt, simt că aș deveni vulnerabilă.Chiar el mi-a oferit"intimitatea" sugerându-mi că suntem două ființe distincte."
"Vulnerabili, în fața lui, suntem toți, orice am face.
Dacă am "căzut" în dragostea lui, oricare dintre noi:plantă, animal sau om, în plaja de timp de"zece ani", ne va iubi"concentrat", ne va iubi zdrobitor, până la depersonalizare.El nu forțează pe nimeni niciodată, opțiunea ne aparține tot timpul".
"Simt că înțeleg câte ceva dar pare ceva ce"nu există" sau ceva ce"nu poate fi."
"Iubirea lui e un fel de "ortocub".A descoperit,a inventat sau a fost "dăruit" cu o "a patra
dimensiune"în gragoste. O poți încerca și tu.Eu nu am avut șansa dar boala și timpul m-au apropiat cu cițiva pași."
"Te rog explică-mi! Chiar nu înțeleg".
"Încearcă un "exercițiu al iubirii", el risipește și absoarbe iubire prin toate părțile corpului, din creștet până în tălpi.O absoarbe, o amplifică, o dăruiește.Cred că, dacă"absorbi" înțelegând dragostea pomilor, animalelor, a luminii, a pământului, a apei, a focului, a femeilor, a copiilor, a dușmanilor lui și vei încerca să-l "posezi", printr-o învăluire totală, printr-o "copleșire" totală și simultană, vei primi "cei zece ani" chiar dacă nu îi meriți.Acei ani vor fi ai tăi și după moarte."
"Cred că am înțeles.Nu există o "rețetă" anume.Cheia e în fiecare din noi și totul depinde de "aptitudinea" de a ne apropia "total."
"Dacă iți vei dori cu adevarat...TOT UNIVERSUL VA COMPLOTA PENTRU TINE".
Nu m-au deranjat cuvintele(pe care le auzisem de la EL) rostite de gura ei.
O simțeam ca pe o "revelație", oarecum nemeritată.
"L-am văzut facând dragoste cu un cireș înflorit.Nu poți să uiți ce simți!".
O clipă,"racul" a încercat să mă răneasca:"și ea e din club!".
Sanda parcă mi-a citit gândul sau poate chiar l-am formulat cu voce tare?
"Clubul nu este un"răboj".Nimeni nu privează pe nimeni de nimic.E ca un cules de voie, fără plată.Cu toți primim și vom primi mai mult decât speram și poate mai mult decât am merita.Iubește-l așa cum este și bucură-te de "felia" ta pe zece ani."
Era mai mult decît suficient.L-am sunat pe George.
M-am despărțit de Sanda mângâindu-ne:eu am mângâiat-o pe obraz, așa cum mă mângâia uneori Mihai, iar ea m-a mângâiat sărutându-mă pe frunte:
"Ești pe drumul cel bun!."
Ce sentiment plăcut aveam.Nu-l puteam defini.
"Să nu îl minți nicicum niciodată" au fost cuvintele de despărțire.
George era în mașină.Am urcat.Simțeam în acelaș timp bucuria că mă întorc la el și bucuria că mă pot întoarce oricând la ea. L-am sunat.
"Da, iubita."
Parcă și vocea lui suna altfel.
"Ce faaaci?" l-am întrebat alintată.
"Te iubesc!"
Câte sensuri am deslușit în aceleași cuvinte pe care le-am auzit de nenumărate ori.Acum aveau multe, multe sensuri.Mă simțeam privilegiată că am cunoscut-o pe Sanda.
CINE AJUTA PE CEI AFLATI IN NEVOIE AJUTA PE DUMNEZEU!
Cu aceste cuvinte în gind am intrat în casă si l-am rugat s-o ajute pe Narcisa.Mihai a adormit la televizor.Am căutat prin debara prin "troncotele" lui.Am găsit "sculele" de pictat.L-am lăsat pe el să doarmă și am amenajat un mic"atelier" în bucătărie.
Când am terminat preparativele, în minte o aveam pe Narcisa..Trebuia să o ajute.Apoi cu chipul ei în gând am pictat primul meu tablou pe pinză.
Mîna imi părea experimentată.Culorile se amestecau fără ezitare așezându-se cuminți pe pânză.
Când am fost gata, pe pânză existau trei flori: o narcisă, o dalie și un trandafir.Vasul de lut se vedea și în oglindă, arătându-și o parte greu de ghicit. Lângă trandafir, pe pat, era o narcisă iar lângă pat o dalie.Ușa întredeschisă a lăsat ca mirosul de vopsele și diluant să pătrundă în sufragerie.Mihai s-a trezit și a venit amușinând ca o fiară.Tabloul era gata, așa îl simteam.L-a privit îndelung:
"Ești sigură că asta vrei?"
Nu am înțeles ce îmi spunea, nu am înțeles ce întreba.
A mai prvit odată tabloul, scurt, fotografic.
Am mers la culcare în dormitor.Prin fața ochilor îmi defilau plante, animale, Sanda, Narcisa, George, Ioana..ca într-o plimbare fără sfârșit.M-am întins lângă el și brațul lui drept m-a cuprins.Am vrut să-i ascult inima.Mă simțeam ca în pădure, unde tot timpul ești invadat de senzații de tot felul.L-am dezvelit mângâindu-l.Am căutat:ierburi, pomi, oameni, animale.Pe fiecare "întâlnit" îl copleșeam cu mângâieri și sărutări.Eram trează și parcă visam.Toată acea "lume" care era el, întins pe pat, mi se dezvăluia să fe iubită, să primească și să dea amplificat.Fiara amenințătoare din mijlocul pădurii nu m-a speriat.Am mângâiat-o, am sărutat-o, încercând să o înțeleg, să o iubesc.
O ploaie caldă m-a învăluit, caldă, totală.
Simțeam tot ce îmi spusese Sanda că se poate întâmpla.Sigur începusem "felia mea" de zece ani.
Era aproape de ziuă.Liniștea ne legăna pe amândoi.
Nu-mi era somn, nu eram obosită.
TOÞI OAMENII AU O MISIUNE PE PAMÂNT PE CARE TREBUIE SÃ O IMPLINEASCÃ!
Aceasta să fie misiunea mea? Să-l iubesc și atât?
Am plecat la serviciu cu mașina.Gândul că"a face dragoste" era pentru mine un nou concept, mă copleșea.
"Esti sigură că asta vrei?"
Cuvintele lui din fața tabloului mă puneau în dificultate.Nu am cerut explicații.Am dorit să le găsesc singură.