Am tot "gonit" gândul ce mă îndemna să mă uit în "caiet."M-am luat cu tema "Mihaela" și am întors-o pe toate părțile. Sunt tentată să-i las lui"rezolvarea".
"Dar eu, eu ce părere am? Ce să facă? Să dea și să fugă? I-a făcut destule probleme, în timp, și parcă nu ar avea de ce să "recidiveze" în a face "pomană."
Corect ar fi să-și angajeze un avocat și să-i lase pe
"meseriași" să se bată. Și eu, și el ne-am căsătorit cu "iubirea vieții"...Și? Măcar el are o scuză. Materializarea într-o căsătorie s-a făcut mult mai târziu. Să fi fost doar o "ambiție" a lui? Să fi fost un "rest" neconsumat? Poate că, dacă era "atunci", lucrurile ar fi fost normale. Greutățile fiecăruia în parte și experiențele personale ar fi trebuit să-i facă "compatibili." Pe George îl are din prima căsătorie. Și eu o am pe Ioana din prima căsătorie.
Mihaela nu i-a făcut un copil. Să nu fi vrut el? Mă îndoiesc! Așa cum, în actualele condiții, l-a dorit de ce să nu-l fi dorit atunci.Niciodată nu sunt vremuri pentru făcut case și copii.Cred că eu am făcut mutarea corectă. Mi l-am dorit pe Adam. Costel nu a mai dorit copii, poate nici Mihaela.Cândva Mihai mi-a declarat că nu va dori ca un eventual copil al nostru să crească fără tată, ținând seama de vârsta lui . Ce contează. Azi sunt cu el și am "garanția" că măcar nouă ani vom fi împreună și fericiti. M-a sunat Virginia să "stăm" pe mess.Ce-o fi atât de secret și atât de urgent? Am să intru mai târziu, am vreme. Intru în viața "domestică" dar parcă nu am chemare. Mâncare, rufe, curat, phhh! Florile le udă Mihai. Merg până la havuz și mă uit la pești prin apa clară și unduitoare. Câtă liniște și câtă frumusețe au! Peștii pot fi fericiți?Fericirea lor constă în a avea ce le trebuie să "existe"? Și noi oamenii ne dorim să avem "tot ce ne trebuie" dar aspirația noastră spre fericire capătă uneori forme ciudate. Să dorești mereu altceva, să dorești mai mult, să dorești ce nu ai încă, sperând că acea realizare îti va aduce mai multă fericire. Adesea după ce obții ce ți-ai dorit canstați că "banalul" obținut este apăsător, uneori plictisitor. Fericirea nu poate fi de durată.Ea durează atâta timp cât "aspirația" atinsă nu se realizează, sau poate, un scurt timp după. AZI sunt fericită! Ce mai contează ce va fi? Mihai mă iubește. Și eu îl iubesc. Mi-a dăruit clipe ce nu le voi uita(niciodată sau prea curând?)
Tandrețea, grija, sensibilitatea, timiditatea, sunt amalgamul care, alături de faptul că mă surprinde mereu prin noutate, dau acea formulă de fericire de azi. Intru pe "mess" și Virginia mi se împărtășește cu candoare și aproape brutal:
"Fată sunt indrăgostită lulea."
Rămân fără replică...
"De cine?"
De soțul ei? Nu cred că ar fi atât de extaziată și secretoasă să mă cheme pe "mess". Mai ales că tipul nu prea e genul pentru care să faci pasiuni dar nici el nu are "valențe" de genul ăsta.
"De cine? " reiau sec.
Îmi spune numele și nu-mi vine a crede. E un bun prieten al soțului ei.Ce "declic" s-a produs oare? Poate că aș înțelege-o dacă i s-ar întâmpla cu un altul dar ...e prea lângă casă.
"El te iubeste?"
"Nu știu. După ce i-am mărturisit ce simt, mi-a spus că nu poate fi ceva între noi,că e prieten cu soțul meu, că nu se cade, că, că, că.
"Tatăl copiilor tăi bănuiește ceva?"
"Nu! Nici prin cap nu-i poate trece."
Diavolul mititel din capul meu își bagă coada:
"Cezi tu?"
"Și ce vrei să faci?"
"Nu șiu. Îl iubesc și atât. I-am spus-o și sper că și el mă iubește. Am eu sentimentul ăsta."
"Vrei să faci dragoste cu el?"
"Ce femeie nu-si dorește să facă sex cu omul pe care-l iubește? Poate o nebună!"
"Dacă te ve refuza?"
"Am vârsta, experiența și "ambalajul" la care nu are nici o șansă a mă refuza.Ce bărbat ar refuza "oferta" unei femei îndrăgostite?"
"Ești îndrăgostită cu adevărat sau e numai "chimie"?
Bună întrebare. În fond e măritată de suficientă vreme. Poate că "monotonia" i-a creat disponibilități. Poate lipsa?
"Daca ți neapărat fă-o! Dar nu-ti strica "liniștea" de care ai atâta nevoie să crească copii cu tatăl lor."
"Nici nu m-am gândit să divorțez. Știu doar că-l iubesc pe tipul ăla."
Am "ieșit" și nici nu știu ce m-a determinat să-i dau un sfat pe care eu însă-mi nu l-am urmat,cu mulți ani în urmă. Poate sunt curioasă să văd "ce iese" și atât.
Ioana mi-a spus că vor să vină în vizită peste o săptămână sau două.Am sfătuit-o să amâne pentru că a intrat în luna a opta de sarcină.
"Ar fi mai bine s-o amâni pentru mai încolo."
"Mami, dacă nu vin acum, după naștere va trece mult timp până voi putea. Și pe deasupra ne este foarte dor de părinții noștrii!"
Până la urmă ,asta e! Vor veni.
Si mie imi e dor de ei.
Și ei mai vor să-l vadă și pe Adam și pe Mihai...
Adam face nani dar este ora de masă.Îl schimb, îl alăptez. Gungurește. Cât este de mic, trăsăturile sunt ale lui Mihai, surprinzător de mult..
"MAMA ESTE INCERTÃ ,TATÃL E SIGUR ÃSTA!",spune el adesea ,râzând cu drag.
Ioana m-a întrebat de tatăl ei.Ce era să-i spun? Că e "tatăl" lui Adam?I-am răspuns că nu știu nimic. Ce ciudățenii se pot petrece în umbra legii! Îl sun pa Mihai să-l întreb ce face. E la serviciu.
"Și pe când "tânăr pensionar"?"
"Am început să-mi strâng hârtiile și să-mi fac dosarul. Ce face Adam?"
"Este un copil cu un comportament normal spre deosebire de tatăl lui..."
"Adică?" a întrebat el cu un ton cam prea serios.
"Adică mănâncă, doarme și-și vede de treburile lui.
Tu ai destule ale tale și te mai ocupi și de ale altora."
"Cine ajută pe cei în nevoie, ajută pe Dumnezeu."
"Bine,lasă asta!Te rog să-mi cumperi ceva frumos care să mă încânte."
"ÃŽncerc, te pup."
Am tot ocolit "caietul" dar nu am stare.
Știu că el nu vine prea curând. Caut "geanta" și găsesc ce caut. Îl răsfoiesc. Nume, începând din anul în care nici părinții mei nu se cunoșteau.Ama...și multe, multe alte nume.Nu erau in ordinea alfabetică ci cronologică.Caietul era structurat în șase secțiuni distincte.Prima secțiune erau FEMEI,apoi urmau: CAI, CÂINI, PISICI, POMI și FLORI.Ultimele două pagini erau dedicate diferitelor roci și cristale. Nimeni nu fcea exceptie de la "grilă."Locul, data, cum au intrat în contact, aspectul fizic, comportament, miros etc.
Cum poți să așezi toate astea într-un singur "melanj"?
Singura care putea să-mi dea un răspuns era Sanda.
O sun.
"Te sărut, Dalia. M-ai căutat mult mai repede decât am prevăzut."
"Si eu te pup! Uite, am găsit un caiet..."
"Aha! Vestitul caiet! Și m-ai sunat pentrucă, probabil am și eu "fișă" în el."
"Nu de asta...Dar ai și tu o fișă aici?"
"Cred ca da. Dar dacă o găsești, fii sigură că nu a mințit nimic în ceeace a scris. Cu cei pe care îi iubește este corect până la duritate. El îi iubește pe toț. Iubește pătimaș, necruțător, aș spune. Te rog caută fișa "cireșului alb".Citește-o și îl vei invidia după ce vei reuși să treci de intrebarea: "omul acesta este nebun?" Nu-ți căuta "fișa". Dacă va exista un capitol "Dalia" va fi scris mult ...după aceea."
"În fiecare zi descopăr altceva despre el. Sunt uneori mirată, contrariată, alteori mi-e teamă."
"Iubește-l așa cum este. E un copil mare, care a avut pe acte patru mame și nenumărate iubite,care i-au fost și "mame." Liniștește-te! Esti iubită."
"Pot răsufla ușurată. Aveam tot felul de temeri."
"Singurul fapt de care ar trebui să te "temi" esta că ești iubită de el."
"Mulțumesc mult pentru sfat."
"Cu multă dragoste. Dragostea mea pentru el e
remanentă. M-a iubit, m-a ridicat, m-a învățat, m-a întărit. Te pup."
Mihai a venit acasă, pe seară.L-am îmbrățișat de parcă aș fi făcut-o pentru ultima oară. L-am sărutat și l-am dus de mână până la Adam.
"Spune-mi, tu, care le știi pe toate, înseamnă ceva numele Adam? m-am alintat eu."
"În ebraică inseamnă fiul lui Dumnezeu."
S-a jucat îndelung cu mititelul, aruncându-l ca pe o mingie și prinzându-l din zbor.Adam râdea în hohote, cu ochii, cu gura, cu brațele, cu picioarele.Sună telefonul lui Mihai.
"Să trăiți, domn procoror
adu-mi piine și-un pistol.." a fredonat el o melodie de ocnă.
"Da? Sunt dator de cinste. La ce secție?
Aha...întreb de..Relu...bine!
Te pup."
"Am dat de Costel".