Așezați la masă, Ion și Gheorghe stau și privesc lung în paharele cu vin roșu. Amândoi par a fi adânciți într-o stare aproape meditativă…
- Auzi, măi Gheorghe, rupse tăcerea Ion, eu, tare mă gândesc…
- Nu te mai gândi și tu așa tare, îl întrerupse brutal Gheorghe, să nu faci, Doamne ferește, vreun anevrist! C-odată ți se umflă vasu’ și-ți pocnește din efort!
- Care vas? Întrebă naiv Ion.
- Vasu’, ce, nu știi, noi avem capetele pline cu niște vase ca niște conducte, prin care umblă…umblă…cum să-ți spun eu ție, ca să pricepi…toate chestiile din cap! Na!
- Așa! Și, zici că se umflă? Cu ce?
- Cu…vin, de exemplu! Zise hotărât Gheorghe, bucuros c-a găsit atât de repede un răspuns. Doar se spune, continuă el, că se urcă repede la cap...Da’ se mai poate umfla și de la chipertensiune!
- Chipertensiune? Adică…
- Adică, atunci când bei vin roșu, cum bem noi acum, sângele, odată o ia iute la galop, odată se umflă vasu’ și-odată pocnește! A doua oară, nu mai apuci!
- Aha! Da’ tu, de unde știi toate astea?
- Eu? De când mă știu am fost chipertensiv și pasionat de medicină! Chiar dacă e vulvară, adică, din popor, ca să înțelegi și tu ce spun!
- Și-adică, să nu mai bem vin roșu?
- Ba da, da’ când bem, nu trebuie să ne sforțăm prea tare! De exemplu, nevastă-mea, când era mai tânără, una, două, se sforța! Ce crezi c-o făcut?
- Mușchi?
- Mușchi, pe dracu’! A făcut eminență de avort! De aia nici n-avem copii!
- Mare păcat! Să pierzi o eminență!...
- A pierdut mai multe! Și, la ce ziceai că te gândești?
- Nu-ți mai spun, să nu ți se umfle și ție ceva, răspunse dezamăgit Ion…N-aș vrea, continuă el, să te am pe cunoștință ș-apoi, nici nu știu dacă m-ai înțelege…
- Ia, încearcă-mă, să văd dacă pricep…
- Bine, iaca, îți spun! Gheorghe, tu înțelegi că-i tot mai greu?
- Înțeleg!
- Înțelegi că-i criză?
- Înțeleg și asta!
- Atunci, înseamnă că înțelegi și că-i vremea să luăm și noi altitudine!
- Pân’ aici, m-o ținut înțelegerea! Da’ de-aici, gata, m-ai pierdut! Cum adică, să luăm altitudine? Și de unde-o luăm?!
- Vezi, că nu înțelegi nimic? Și te credeam deștept, cu toată medicina aia a ta, vulvară! Păi, altitudinea asta trebuie s-o avem!
- Și dac-o avem, deja, de ce trebuie s-o mai luăm? Ce să facem cu-atâta altitudine?
- Măi, tu ești prost? Am vrut să spun că trebuie să ne imblicăm mai mult!
- Ahaa…Normal, că bine zici! În…ce?
- Cum, în ce?! În politică! Na, ca să pricepi!
- Încep să pricep! De dreapta, sau de stânga?
- Și de dreapta, și de stânga, acu’, așa se face politica, pe două părți și cu ambele mâini! La nevoie, și cu picioarele!
- Da’ cu capu’…nu?
- Păi, ce, vrei să facem, dracu’, vreun anevrist? N-ai zis tu, că dacă ne umblă prea multe prin cap, ni se umflă?!…
- Ai dreptate! Decât să ni se umfle, mai bine să ni se fâlfâie! Hai, noroc! Și, de când crezi c-ar trebui să începem?
- Din clipa asta!
- Da’ pentru asta nu ne-ar trebui și-un partid, ceva?...
- Ai, dreptate, am uitat de asta! Da’, stai așa! Cred c-am găsit soluția! Tu ai văzut câte partide sunt pe piața noastră? De unele nu se mai aude nimic, de mult! Poate găsim unu’ la second-hand! Îl luăm pe te miri ce, îi schimbăm numele și, gata!
- Bună idee! Și membri, de unde luăm? Tot de la second-hand?
- Membri? Ce să facem cu ei? Să ne dea afară pe noi, după ce-am muncit atât?
- Și, ce partid îi ăsta, cu doar doi membri?!
- Bine, nu-i mai zicem partid, îi zicem partidă, că partida poate fi și-n doi. De exemplu, când am luat-o eu pe nevastă-mea, am făcut o partidă foarte bună! Ai văzut și tu ce femeie am! Și, între noi doi, fie vorba, săptămânal fac cu ea câte-o partidăăă, mamă, mamă! C-am mai îmbătrânit și noi, zise Ion zâmbind ștrengărește și făcându-i complice din ochi. Dar, să revenim la ale noastre. Te bagi, ori nu te bagi?
- Mă bag! Unde?
- Păi, despre ce-am vorbit noi până acum, măi Gheorghe? În partidă, unde, Doamne, iartă-mă, altundeva?!
- Bine, Ioane, m-ai convins, păi, dacă tot am intrat, să mai ciocnim un păhărel, hai noroc!
- Hai, noroc!
- Auzi, măi Ioane, zise deodată îngândurat Gheorghe, auzi, da’ eu am o condiție!
- Zi, Gheorghe, pentru tine, orice!
- Măi, Ioane, pe nevastă-ta o culcăm la mijloc și pe mine la margine că, de la chipertensiune, mie mi se mai umflă...una, alta...