agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-06 | [This text should be read in romana] |
"Living a timeless tale, behold the truth unveiled, passion and fury fills my heart, knowing my fate."
Numele meu este "Tăcere" și azi e ziua mea... Iar azi, de ziua mea, viața mi s-a schimbat complet. Vântul mătură încet frunzele de pe mormânt, iar eu stau nemișcat, cu picioarele strânse sub mine. Și astăzi e abia... Prima zi... Prima zi... Prima zi... ### "Where are you heading to, time will tell... To a destiny that fate knows well, so fly away..." Cu privirea cenușie și rece îndreptată înspre înainte mi-am recitat replica: -Numele meu nu este important... Sunt un Gardian HRK-tacut. Specialitatea mea este lupta cu sabia. Am 7 stele purpurii și cea mai arzătoare dorință a mea este să vă slujesc. Am simțit cum femeia îmbrăcată în roșu m-a studiat de sus până jos, s-a uitat la bărbatul de lângă ea, probabil un consilier, apoi a trecut mai departe. Am auzit aproape ca prin vis cuvintele camaradului meu: "Numele meu este Piatră. Sunt un Slujitor HRK-neclintit. Specialitatea mea este lupta cu ciocanul..." Am știut că o să mă aleagă pe mine. Am știut asta chiar dinainte să vină. Am știut, pentru că sunt atent la detalii, iar destinul înaripat lasă mereu urme cât cercetează calea, înainte de a te înhăța și târâ după el... exact pe urmele pe care le-a lăsat mai înainte; iar eu, urmele i le-am mirosit demult... ### "Victim of the silence wipe the cob - webs from your eyes. Beware the season - the lies, the treason, the pain." -Pentru asta te-ai născut și asta trebuie să faci. Ești puternic. Acum du-te. Asta mi-a spus maestrul meu. În liniște am făcut o plecăciune până la pământ în fața lui, m-am ridicat în picioare, am privit o clipă în urmă și am plecat hotărât. Consilierul femeii îmbrăcată în roșu mă aștepta să îmi arate locul. ### "Crying downs your doubts and fears... They say that time just might heal the wounds of love... It replaces shattered traces of dispair... Looking out through all the years..." Sunt puternic, dar nu știu dacă sunt în stare să fac asta... Și în plus... Mai este și Ea. Îmi vine să plâng acum, pentru că mă gândesc la Ea... nu îmi e rușine să recunosc. Stau chircit pe piatră și deși nu îmi e frig, dinții îmi clănțăne în gură și ochii mă ustură îngrozitor... Faptul că sunt un războinic nu îmi amorțește deloc trăirile... Atâția ani de antrenament... Strâng cu putere în mâna stângă mânerul săbiei, iar cu dreapta răscolesc frunzele uscate de pe piatra funerară, căutând parcă ceva... dar știu că nu voi găsi nimic, niciodată. ### "I don't know why my heart keeps calling, but I really don't want you to stay. I have my reasons to keep from falling, then cast me into shades of gray." Nu îmi vine să cred când O văd că vine. Ea nu ar fi trebuit să știe că sunt aici!... Mă ridic în picioare, O privesc și O admir în tăcere, cât se apropie. Se oprește în fața mea. În mâini ține o legătură mică, din cârpă. Îmi vine să O întreb tot felul de lucruri, dar știu că nici unul nu e cu adevărat important, așa că nu fac decât să O fixez în tăcere. Ea lasă jos legătura din cârpă, mă strânge tare în brațe și rămâne lipită un timp, apoi se desprinde și se uită în ochii mei. Eu Îi mângâi cu privirea fruntea, sprâncenele, obrajii, dar nu mă mișc... Știu că vrea un semn de la mine, dar sunt ca și paralizat... Ea, aici nu poate să aibă grijă de Ea, iar eu sunt legat de locul ăsta... Forever. Trebuie să fac un efort teribil pentru a deschide gura. -Nu vreau să stai aici, spun și regret imediat ceea ce am spus, dar știu că cuvintele odată rostite nu mai pot fi retrase. Ea mă privește cu ochii mari și începe să se depărteze încet, cu fața îndreptată înspre mine, fără să îi vină să creadă. Îmi las privirea în jos și nu fac nimic să o opresc. Deodată se întoarce cu spatele și fuge. "Tears can break the silence, let your doubts and fears be heard..." Mă arunc în genunchi. -Urrrăăăsc TOTUL la mine!!! urlu și lovesc cu pumnul în piatră până obosesc. Vreau să plâng. Legatura mică din cârpă pe care ea a lăsat-o aici se desface încet și pot să observ ce conține. Gura mi se deschide singură și gândurile își iau zborul. Dacă aș fi fost cel mai vorbăreț om din lume, asta mi-ar fi adus tăcerea în suflet. ### "Your shadows call, while you stand tall, watch before me while you fall." Vântul mătură încet frunzele de pe mormânt, iar eu stau nemișcat, cu picioarele strânse sub mine. Gâtul și ochii mă ustură. Între palme țin, alături de sabie, brățara pe care Ea a împletit-o din părul Ei, pentru mine, așa cum îmi promisese demult, când... când I-am spus ce simt pentru Ea. Ambele înseamnă totul pentru mine. Și acum suntem numai noi doi... eu și cu tine, mortule... Să nu cumva să încerci să te ridici, mortule! Să nu cumva să încerci să te ridici. Să nu cumva să încerci să te ridici. Pentru asta sunt aici... și am să te păzesc... Forever and ever... and ever... and ever... "Seasons changing now, summer's come... and I'll be on my own..." ... ForEver... .. . |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy