Cât de mult îmi place să-ți simt barba țepoasă pe pielea mea când mă săruți după două zile în care nu te-ai atins de lamă. Purtat de tine și parfumul pare mai masculin, are un miros mai tare; iar de tricourile aruncate pe jos prin cameră nici nu mai spun, sunt o adevărată plăcere să le strângi în fiecare dimineață. O scurtă privire în frigider îmi spune că trebuie să trag o fugă jos la magazin și să refac rezerva de bere pe care ai binevoit s-o termini aseară cu prietenii când v-ați uitat la meci.

Azi nu mergi la lucru deci trebuie să-ți las micul dejun pregătit pe când te trezești și eu voi fi plecată, nu e toată lumea la fel de norocoasă și eu nu am liber. Fiindcă am făcut curat ieri nu am avut timp să mă delectez cu o baie de 2 ore și m-am mulțumit cu un duș scurt înainte de culcare. Și mâine e o zi din câte știu.

Mi se pare atât de romantic să-ți pot recita câteva versuri dintr-o poezie auzită în trecere la cenaclu dar mi se pare că nu prea îți place pentru că te aud bombănind ceva în pernă când te întreb dacă vrei să auzi ultima minune scrisă de vreunul din marii poeți nedescoperiți încă.

Când ajung în dormitor stingi repede toate luminile, poate crezi că dacă nu văd pe unde merg o să-mi vină cheful să mă joc prin pat. Bine că nu reușești decât să-mi dai o stare de ușoară enervare care ar dispărea subit dacă atunci când mă așez în pat ai intinde brațele să mă cuprinzi. Bineînteles că nu se întâmplă așa...

Când îmi vine și mie cheful să vorbesc cu cineva îmi arunci o privire împrăștiată pe toții pereții și mie îmi vine sa te anunț politicos că nu sunt pe televizor acolo unde te uiți tu dar îmi dau seama cât de inutil ar fi și mă întorc pe partea cealaltă nemaiașteptând nici un răspuns cât de scurt; știu că n-o să vină. Atunci e momentul când îi dau dreptate prietenei mele și îmi amintesc de descrierea făcută soțului ei cu numai două zile în urmă și adorm cu cele câteva cuvinte pe buze: Ești oribil și îngrozitor!