pântecul mamei a crescut din greșeală. L-a udat bunica la rădăcină prea mult și s-a trezit cu pântecul ei crescut în tavan. Bunicul s-a bucurat, și-a scuturat zăpada de pe umeri și a început să urle: Alecsandrino, ai grijă de fată, că eu mă duc cu Dumitru la cârciumă. Bunica a zâmbit blând, a luat o gură de țuică, și-a luat scara și s-a urcat pe pântecul mamei, încercând s-o împingă pe dușumea. Mama dădea cu pumnii în pântec și între gâfâituri scrijelea tavanul cu nume de bărbați: George. George. George.
în pragul ușii stătea Mircea, așteptând primăvara. Lui i s-au alăturat bunica, bunicul și unchiul.