Adun. Adun cioburile ramase in urma. Fereastra sparta in mijlocul strazii, pe linia de demarcatie dintre cei multi care vin, cei putini care pleaca.
Strang cioburile din balta de sange. S-a grabit prea mult sa plece. Au fost prea nerabdatori sa vina.
Vin de nicaieri. Pleaca spre niciunde. Eu raman sa culeg cioburile. E prea lung drumul spre nicaieri. Ce sa fac niciunde ?!
Si nici macar o moneda nu mai am. S-o arunc .. Incotro ? Nicaieri ? Niciunde ?
Stau si strang cioburi pe linia de demarcatie. Si ma intorc si strang altele noi, cand ajung la capatul ei.
S-au grabit prea mult sa plece.. A fost prea nerabdator sa vina ..