agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-08-22 | [This text should be read in romana] |
Erau aseara doua masini care se sarutau sub fereastra mea si se odihneau pe nisipul incins. Mie mi-a crescut un arbore cu coroana rotunda si tulpina groasa din ochi.
La geamul meu se uita mereu pisicile si de asta nu pot sa dorm, de asta ascult masinile cum se saruta sub geamul meu. Pe hol trece mereu un maturator, care cheama si trimite liftul in tot felul de directii.e un fel de dragoste intre ei. Ieri am iesit si eu, prin geam pe nisipul rece, apoi mi-am bagat picioarele in ea de mare. Apoi, am incercat sa imit vietatiile din jur. am ajuns ca in fiecare zi sa stau si sa privesc rasritul si apusul si sa prind coji de banane. Si intr-o zi, cand numaram cate felii are o portocala( faceam un experiment, descoperisem ca toate portocalele au un numar demonic de felii) am vazut un vapor cu turme intregi de animale urcand si coborand de pe el. Le-am spus tuturor oamenilor ca acela este locul meu si eu sunt, defapt , din nastere o ploaie , care muge cand nu e mulsa, deci m-au luat pe vapor. m-am asezat langa balustrada, mi-am trecut picioarele prin ea, am stat mult si am analizat animalele care tot treceau prin apa. Erau pesti cu coarne mari, cu cozi de boi, alergau ca pe un camp deschis si galben cu un singur taur, oprit in mijlocul ierbii. Erau serpi cu solzi colorati in toate culorile, unii erau curcubeu, unii alb negru, unii aveau frunze lipite cu ace de siguranta pe ochiii ce le sareau brusc din orbite, se loveau de vapor si apoi se introceau linistiti la pesti. Erau avioane care zburau mereu deasupra noastra si noi toti ne plimbam cu capul pe spate pentru ale vedea penele, colorate si ele ca solzii serpilor, toate curcubeu, iar din aripi le iesea cateodata un cap de copil si ne saluta. Noaptea dormeam pe punte, lipit cu spatele de un perete rece de metal si cu mainile stranse in jurul corpului, behaiau incontinuu oile, erau si berbeci aolo, ele tot behaiau, eu nu puteam sa dorm. Intr-o noapte una a venit la mine si m-a lovit cu coarnele, pesemne ca le luase de la pestii care dormeau acum. In ziua aia am hotarat sa ma imprietenesc cu ele si asta n-a fost deloc greu , erau imaculate, iar eu le spuneam: ascultati-ma bine, eu stiu totul mai bine decat voi.stiti voi spre ce razboi mergem? Stiti voi de ce nu mai e nimeni langa noi? Stiti voi daca o sa ne mai ierte cineva vreodata? era bine acolo, ma incalzeam de blana lor, curata, nu se lipea praful de ele, nici chiar eu, ascultam la coastele lor ca la un aparat de radio vechi, cu antena lunga, cat sa intepe pescarusii,le spuneam: ascultati voi bine, se zice aici ca noi nu mai apucam uscatul.ce le pasa lor...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy