De ce vrem noi sa ne descoperim adevarata identitate? Suntem mereu in cautarea sinelui. De ce? Nu ne convine ceea ce suntem?
Poate ca o imagine a propriei noastre identitati o vedem reflectate in cuvintele celor din jur. Iti place ceea ce vezi? Mie nu. De ce? Pentru ca nimeni nu ne cunoaste cu adevarat, pentru ca nici noi nu ne cunoastem cu adevarat, pentru ca noi nu existam cu adevarat. Ne este greu sa acceptam ca nu exista un singur eu, care este el bine ascuns acolo in interiorul nostru si doar cine se uita foarte foarte atent il observa. Da, nu crezi.Tu nu te cunosti, si ai impresia totusi ca undeva in tine exista perla care va fi gasita de printul fermecat care se va indragosti de tine. Iar tu iti vezi bunatatea reflectata in ochii lui si astefel ajungi sa te cunosti si tu pe tine si sa te placi. Si capeti incredere in tine, si el te admira mai mult, si duceti o viata de poveste. Ce mai, roman. Viata nu e asa. Imi pare rau daca am spulberat vre-un vis de adolescenta visatoare dar trebuie sa ne trezim. Pierdem timpul incercand sa ne gasim latura aceea minunata cand am putea sa-l folosim pentru a ne imbunatati varianta actuala.
Acum probabil va intrebati ce vad prietenii vostri in voi?In tine? Ce vede in tine? Vede inima ta de aur? Asa credeti cu totii..ca aveti o inima de aur. Nu stiu insa cum puteti sa credeti asta cand in filme, nu aveti nici o retinere in separarea clara a personajului bun de cel rau.Mereu exista un persoanj rau. Care e personajul rau daca in realitate toti suntem buni? Realizezi ca poate intr-un anumit scenariu, esti un personaj negativ? Ce faci? Te sincucizi pentru ca nu poti sa accepti realitatea? Nu, nu te sinucizi pentru ca esti mult prea egoist incat sa te gandesti la tine. Te gandesti la propira ta piesa, te gandesti la piesa in care tu esti protagonistul, in care tu esti personajul bun.
Te intrebi ce vad prietenii tai in tine? Ei se vad pe sine. Esti prieten cu o persoana atunci cand ai impresia ca in ochii celuilalt iti vezi reflectata latura buna a sufletului, adica, mai practic vorbind, gandirea aceea fara pata. Si totul este frumos, angelic de pur. Da, dupa cum vezi, totul se leaga de tine. De ceea ce esti tu. Tu esti egoist. Nu? Atunci recunoaste ca nu te-ai gandit niciodata: “Ce bine e sa am un prieten care MA intelege”, “Il iubesc pentru ca IMI este mereu alaturi”, “Mereu IMI da sfaturi bune”. Totul se invarte in jurul nostru. Suntem corpul in jurul caruia mici sateliti graviteaza doar pentru ca noi sa existam. Pentru ca daca ei nu ar exista, noi nu am mai exista. Suntem la randul nostru sateliti pentru altii. Suntem interdependenti. Poate din aceasta cauza ar trebui sa incercam sa ne intelegem unii pe altii asa cum suntem. Da, suntem egoisti, egocentrici, ipocriti, perfizi. Toti suntem o combinatie din toate acestea si mult altele, nu le insir pe toate pentru ca nu vreau sa va ingroziti si sa va plictisiti. Nu stiu daca ati observat acum o nota de ipocrizie in ceea ce am scris. Deja v-am mintit si probabil nu v-ati dat seama. Nu am insiruit mai multe caracteristici pentru ca nu imi vin mai multe acum in cap, si nu e vorba ca nu vin ele, problema este ca nu le caut eu. De ce nu le caut? Pentru ca nu am unde, nu exista un sertaras unde sa fie ele stocate.Pur si simplu nu exista in mintea mea..E cam limitata saraca. Revenind, sper ca ati prins ideea.
Acum, ce vreau sa spun prin toata insiruirea asta de ganduri care au luat nastere in mintea mea de curand, este ca ar trebui sa incetam sa ne invinovatim gandindu-ne ca de fapt nu ne invinovatim pe noi, ci invinovatim aceasta latura prosta care ne-a acaparat acum mintea. Nu, nu este doar un moment prost, esti tu. Asa esti tu. Daca nu iti convine, incearca sa schimbi lucrurile, dar nu te multumi prin a spune: “Ceea ce vezi tu nu sunt eu. Nu ai reusit sa ma cunosti cu adevarat, din cauza asta spui lucrurile acestea ingrozitoare despre mine. Ce vezi tu nu sunt eu. Nu stii sa privesti.”
Ba esti tu. Tu esti de cand te nasti si pana mori. Ramane la latitudinea ta daca vrei sa-ti traiesti viata comportandu-te urat avand scuza ca nu esti tu in momentul respectiv, sau sa ti-o traiesti asa cum e ea, si cu placeri, si cu suferinte, sa ti le asumi pe toate. Trebuie sa intelegi ca viata nu poate fi alcatuita numai din bucati de soare. Oamenii nu sunt nici buni nici rai. Ceea ce simtim nu ne face sa fim mai buni sau mai rai, ci pur si simplu ne mentine normali. Incetati sa cautati omul bun. Nu exista. Exista doar omul care poate sa te faca sa vezi lucrurile intr-un mod mai frumos in cea mai mare parte a timpului.Nimic nu e alb sau negru.
Suntem toti nuante de gri.