Citiți mai întâi Dialog cu mine însămi***

De multă vreme "Gândul zilei" a rămas orfan de mine și poate de tine. Tresăream de emoție, îmi doream un dialog direct, apoi în prag de sărbătoare te-ai gândit să-mi trimiți o floare. Ce te-a determinat încă nu știu, poate nici tu. Îți era frică de contactul acela zis virtual, știi de ce? Era prezența mea vie acolo, deschiderea mea spre sufletul ce îl căutam sau mă căuta. Aveți o scrisoare, mă avertiză… e de la el, omul acela care locuiește undeva la umbra munților! Da? Știu, ne desparte o vamă, să fie oare doar întâmplarea? E liniște.

Păcat că nu ai reușit să intri în maraton. Trebuie doar să dai clic pe 0 Comment apoi pe Post a comment și în sfârșit fără Username și Password sub Butonul "Sign in" pe Or Post Anonymousli. Recunosc ca e cam obositoare alergarea, pardon, procedura. Sincer, m-aș bucura să te regăsesc într-o zi acolo! Io sunt FlorenTin, a lu' Maraton. It doesn't matter... contează doar că sunt, cum spune Pleșu, scriitor de internet, grafoman și narcisist. 42 e număru' de la adidași… acolo sunt mai vulnerabil, deschis spiritului inocent de poveste. Fantezia îmi joacă feste. Cred uneori că ce-mi trece prin minte poate fi comunicat și preluat, identic de către interlocutor. Se intâmpla și să nu pricep ce mi se spune sau să interpretez greșit. Sunt doar un prost cu sentimente. Dar lasă-mi iluzia că exista suflete înrudite care se înțeleg fără cuvinte, chiar dacă al meu nu e între ele.

Mă terezesc în zori de zi deschid fereastra, o noapte întreagă nu ne-am văzut, sunete și culori iau forma zilei. Cu legănări abia simțite, vântul șoptește prin livadă. Am fost puțin bolnavă, și atunci când nu mă simt bine mă retrag undeva în cochilia mea fiindcă nu vreau să transmit starea și celorlalți. Pentru mine nu exista întâmplare, ci doar o regăsire. A trecut de atunci o vreme. Cred că vrei să așterni între noi golul anonimatului, evitând orice informație directă, fiindcă altfel se va produce apropierea dintre noi și cine știe, putem fi atrași unul de altul. Și totuși, cum de am ajuns aici? Probabil din pricina mirajului, dar mai ales din cauza singurătății din noi, tindem spre ceva ce tânjim. Te-am descoperit un om sensibil, dar plin de o singurătate înfiorătoare!

Rămâne de văzut ce facem cu mărgăritarele tale pe care le împrăștii printre noi. Unul sau altul va vibra împreună cu tine, iar cuvintele tale iubite nu vor fi fost irosite în zadar. Un gând bun pentru tine din partea mea și o poză ca să nu te temi. He, he auzi la FlorenTina: necunoscutule! Ne cunoaștem dintotdeauna. Eu speram că tu ești îngerul meu păzitor. Poate ești. Ce să-ți spun? Trăim în lumi diferite și mă tem că nu te pot înțelege precum nici tu pe mine. Probabil că ține doar de a mea persoana și sunt frustrat că nu mai pot comunica în limba mea cunoscută. Schimbul ăsta de mesaje mi se pare uneori o joacă sterilă (nu, nu vreau sa înceteze!). Mă întreb dacă ești reală sau ești numai un nor de poezie. Stau de un sfert de oră în fața tastaturii și nu știu ce să-ți spun...

Frica de neprevăzut te cuprinde și nu vrei să pătrundă nimeni în misterul ființei tale. Știu, eu nici măcar nu am bătut la ușă, am forțat toate zăvoarele, am stricat toate grilajele și… am venit! Da, înțeleg, nu ai ce să-mi spui, îmi vorbești de lumi diferite, nu știu la ce te referi… Oprește-mă dacă greșesc, nu vreau să tulbur nimic, nu vreau să stric nici o regulă, dacă lumea ta este atât de diferită de a mea, poate nu am ce căuta în ea.

Uite, chipul tău e o oglindă! Intrarea între oglinzi e liberă, trebuie doar să învățăm să vedem... Am luat ieri benzină ieftină din Brașov (Ich habe gestern günstig in Braschow getankt) spuse colega mea, Eva, făcându-mă să-mi întrerup gândurile. Unde ??? (Wo ?) "In Braschoß." Ahaaa. Fiecare aude ce vrea! O să trag o fugă până acolo. Ce e dincolo de indicatorul care arată, galben, direcția Brașov? E posibil ca în vârful săgeții indicatoare să fie o falie spațio-temporală! Sunt vreo 42 de km până acolo. Ciudat.
E puțin și înnebunesc de dorul păpădiilor din Livada Poștei. Mi-am pierdut sinele de câțiva ani buni, atunci când… Eram în Ro, tocmai ma întorsesem cu fața la Dumnezeu și el mă mângâia. Atunci am considerat că e momentul să-i trag o palmă. El m-a iertat de mult, dar eu, eu nu pot să mi-o iert păcătuind acum prin necredință. Care mister ? Nu-i nici un mister. Ceva ce nu interesează pe nimeni nu e un mister, doar ce e ascuns și de neînțeles e mister. E aura pe care o dai tu personajului dorind ca el să fie ceva deosebit. Îmi doresc un înger păzitor mi-e teamă însă, că în clipa aceasta îmi lipsește simțul realității. Sunt nebun dar nu-s periculos!

FlorenTinule, mă faci să spun lucruri care nu le-aș spune oricui, uite, dacă îți face bine, pot fi norul tău de poezie! Nu mai știu ce să spun și așa am spus prea multe…

Draga mea, acum cred că ție îți lipsește simțul realității. Îndeplinești dorințele unui necunoscut? Cineva de pe net care ar putea să te manipuleze cu ușurință? Nu-ți înțeleg dăruirea, nu cumva dăruiești unei iluzii, propriului tau gând? Dăruiești iubirii de oameni și iubești dăruirea? Ești de pe lumea asta sau ești făcută din țesătură de vise, imaterială? Ce crezi despre tine? Tu interpretezi poetic tăcerea mea, ca liniște. E plină de gânduri tulburi în realitate. Da, sunt singur, uitasem. Mi-am ascuns singuratatea sub covor. (Așa se zice pe românește?)! Și iată că vii și mă răscolești, înger păzitor, vrei să-mi alungi singurătatea? Oare ți-ai văzut singuratatea în oglinda mea? E adevărat, anonimatul dezinhibă. Păi, dai buzna înăuntru și după aia zici pardon? Prea târziu. Trebuie să suporți consecințele! E de fapt ceea ce-ți dorești: CUVINTE. Sper că nu regreți. Va trebui să-mi suporți maliziozitatea și ironiile. Qui se tachine s'aime! Așa sunt eu.
…………………………………………………….
L-am întâlnit, plimbându-se singur în lumina soarelui de decembrie pe aleea din pădure. Era din același aluat ca mine!