Și iată că lucrurile luară curând o întorsătură cu totul și cu totul neașteptată, și aceasta într-un timp extrem de sacru, când rugăciunile acapulcanelor se succedau fără întrerupere una după alta.

Era-n Semana Santa, cu o creștere accentuată a indicelui de ocupație hotelieră în Acapulco, ceea ce îl făcu pe tenebrosul Þap să se mai gândească o dată, cu durere și enervare, din seninul primăvăratic, la avantajele posedării în totalitate a celor 13 ville de lux de pe el callejón Zebedeo Zamora (fostă Calle Cempasúchil, calea crăițelor funerare puternic odorate).
Femeile, mai ales cele din popor, din popoarele conlocuitoare de fapt, de pe la periferia municipiului, unde existau și construcții neautorizate de planul urbanistic zonal (PUZ), dereticau, se aprovizionau, posteau și se rugau de pocăință invocând cu temenele bizantine pe Sfântul Efrem Sirul:
– Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie; iar duhul curățeniei, al dereticatului, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău.
Așa, Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor.
Amin.

Alejandra, negândind la cât de puternici sunt zeii și cum pot ei trimite oameni din Acapulco tocmai la Bizanț, sau îi pot înlănțui prometeic pe Insula Erossa, medita însă dimpotrivă, romano-precatolic, la Publio Sirul, dramaturgul de idiom latin care a zis că:
– Dios mira las manos limpias, no las llenas.
Văruia trunchiurile cocotierilor din curticică ce încadrau micul teren de badminton și era conștientă că dacă zeii se miră de mâinile goale și limpezite nu de cele pline de noroi, atunci cum să faci o campanie electorală bazată doar pe a-ți afirma inocența?
Pesemne, realist, este nu să le spui oamenilor că tu nu furi, și o să le administrezi corect fondurile publice, pentru că nici nu te-ar crede și nici nu le-ar place așa ceva, să nu-ți dea ei un fel de șpagă anticipat. Problema e nu ce furi, că toți fură, ci ce le dai, ce le dai măsurabil.
De pildă dreptul la hrană pentru toți adulții!
Cu alte cuvinte ea gândea re-a-list și era mai receptivă la agresiunea unui țap ca Bracamontes decât hahalera de colonel.

Numai că Andrés nu voia să-și vândă villa și pur și simplu s-o ia din loc, să se ducă înapoi în Veracruzul unde studiase ca ofițer naval, ci se baza pe Sirul Isaac Newton, care în Enciclopaedia Britannica spunea că:
– Debemos creer que hay sólo un Dios o monarca supremo a quien debemos temer, guardar sus leyes y darle honor y gloria. Debemos creer que él es el padre de quien provienen todas las cosas, y que ama a su pueblo como su padre. Debemos creer que él es el ‘Pantokrator’, Señor de todo, con poder y dominio irresistibles e ilimitados, del cual no tenemos esperanza de escapar si nos rebelamos y seguimos a otros dioses, o si transgredimos las leyes de su soberanía, y de quien podemos esperar grandes recompensas si hacemos su voluntad.

Ceea ce satanicul Bracamontes își traducea cam așa:
– Debitori creației, oricât de haios ar fi omul singur, Dumnezeu știe că numai supremația monarhului îl poate îndatora pe cetățean să se teamă și să păzească legile sale fără a da șpagă, ci doar onoare și glorie stăpânului. Debitori creației, știm cine este tăticul tuturor celor din Cosas Nostra, pe care membrii familiilor îl iubesc întocmai ca pe un părinte. Trebuie să credem că el este Pantokratorul, Stăpânul a toate cele, înzestrat cu puteri de decizie nelimitate, de la care purcede speranța că o să scăpăm dacă ne vom răscula și, urmând fiecare alte direcții, vom transgresa peste gardul legilor suverane, chit că puturoșii de gardieni vor spera să găsească voluntari să ne vină de hac anunțându-se mari recompense.
Și imediat se puse pe a învenina comunicarea dintre tată și fiică, împrietenindu-se personal cu ea.
Cu mare neplăcere avu însă repede a constata că fetița asta sucită se călăuzea totuși în viață după principii clare.
Dat fiind că tăticul ei colonel avea prostul obicei de a călători mult în lume, Gaviota, señorita Gaviota Morales, se simÈ›ea exprimată încă de mititică într-o proprie Oración:

– O gloriosa Santa Lucía que a la profesiòn de la fe juntaste la gloria del martirio, consíguenos profesar abiertamente la verdad del Evangelio y seguir caminando fieles a las ensenanzas del Divin Salvador.
O Virgen de Siracusa sé luz a nuestros ojos, modelo en toda acción nuestras, asì que habiéndote imitado en esta tìerra, podemos juntos a Ti gozar de la visiòn del Señor. Y asì sea.

O știa Gaviota de la bunica ei, mica și eficienta rugăciune, ba chiar o avea scrisă, cu propria-i mână, de această catolică ferventă ce anexase și mențiunea Se concede indulgencia parcial, cum concesionase fanilor Sfintei Lucía, piosul Patriarca di Venecia Angelo Giuseppe Roncalli, la sfârșitul verii lui 1957, și întărise ulterior însuși Papa Giovanni al XXIII-lea.
Ori de câte ori făcea vreo prostilioancă și necesita indulgență din partea mai marilor familiei ei, micuța Gaviota (luând în serios semnificația de pescăruș cehovian a numelui ei) se ascundea în Golful cel mare cu același nume, Santa Lucía, al municipiului Acapulco, ca într-o hartă de gresie albastră cum văzuse la Primărie și, când el corazoncito îi bătea cel mai tare, să-i spargă pieptul, de pe luciul vălurit al apelor se deprindea ca într-o epilare chipul tânăr al martirei cu buzele parcă încercând să-i spună ceva, niște șoapte ciudate pe care niciodată nu le deslușise.
Până când marele historiador Zebedeo Zamora, cu puțini ani înainte de a-și da seama, și a muri, că nu-și va putea finisa opera, o conduse la Bruja Candelilla, o faimoasă ghicitoare, campesină, de origine totonacă, în nord, lângă situl arheologic La Sabana.
Și aceasta, privind cu atenție harta Golfului Santa Lucía, pe țărmul circular al căruia se înșiră ca mărgelele pe ață în jurul unui gât gingaș de Alcaldesa unitățile de alimentație publică și turism acapulcane, silabisi de pe buzele martirei de la 13 decembrie 304 convertit în stilul de viață din mileniul nostru postmodern, următoarea, un pic stressantă, îndrumare spirituală postmodernă și profund publicitară:

Si el estrés es el problema
Acapulco es la solución.

Și cum Alejandra, pe care însu-și cuvântul stress o stressa, ca una ce trăia cu un cavaler desăvârșit, cu atemporalul historiador Zebedeo Zamora, nu recunoscu nicidecum că are probleme cu stressul, dimpotrivă patroana Golfului, adorata Santa Lucía, ar fi adăugat către Gaviota următoarele detalii tehnice:
– Con más de 300 días de sol garantizado al año y su muy sofisticada infra estructura totalmente orientada al turismo y a la diversión, Acapulco es indudablemente uno de los mejores destino donde vacacionar.
– Aquí se respira magia en el aire, observase atunci, resemnat dar agresiv, El Chivo, cu vocea sa inconfundabilă, uÈ™or behăită, ceea ce Gaviota n-ar fi contestat niciodată dacă afirmaÈ›ia n-ar fi fost enunÈ›ată cândva È™i de tăticul ei, señor Andrés.
– La vista de la Bahía de Acapulco, privi atunci încruntat la Gaviota junele Ernesto al Alejandrei, con sus millones de luces reflejadas en el agua como estrellas, es simplemente impresionante y, probablemente uno de los escenarios más románticos del mundo.
– Nu, nu voi pleca niciodată din romanticul Acapulco! gândi cu voce tare Alejandra de îndată ce pașii cei grei ai tenebrosului Bracamontes nu se mai auziră bocănind de la portiță pân’ la jeepul cel înalt, în care te urcai cu liftul.
Și își scoase și limbuța roz în urma cozii lui puturoase.
– Decât poate să practici honeymoongul, plecând în săptăluna de miere la VeneÈ›ia multduoioasă! o luă din senin la miÈ™to Ernesto pentru nostalgia ei, care considera el de la sine înÈ›eles că mă-sa se babificase deja ireversibil la cei 43 años de edad ai ei È™i că nu mai aÈ™tepta nimic de la viață, deÈ™i frecventarea ferventă de către ea a celor trei catedrale mai mari ale municipiului, total insuficiente pentru catolicismul militant al localnicilor, al imigraÈ›iei È™i al turiÈ™tilor, trebuia să-l pună bine pe gânduri.

Niciodată nu i se adresase mamei sale așa, oricât de puțin respect arăta el persoanelor mai în vârstă.
Dar tandra Alejandra, bazându-se pe valori eterne, nu-și pierdu seninătatea spirituală.
Surâse ca bustul de femeie totonacă de pe biroul lui Zebedeo, idol cu puteri malefice cauzator de multe necazuri dar și de mari satisfacții profesionale marelui nostru historiador.
– Totuși, Ernesto, observă ea visătoare, bine, ce voi face eu doar zeii știu, însă până atunci eu zic să respectăm ierarhiile sociale. Or, dacă e să te iei după impozit, Don Jorge pertenece a la clase alta del país.

Ernesto încremeni. Ceva nou È™i amenințător pentru liniÈ™tea sa de fiu servit perpetuu de o mamă femeie de casă desluÈ™i cu neliniÈ™te în noul ei glas. Și avu în ochi o lucire cruntă, cum în tot municipiul Acapulco nu mai avea decât, tot în minicomplexul rezidenÈ›ial din El callejón Zebedeo Zamora (fostă Calle Cempasúchil), È™i aceleaÈ™i momente tensionate, señorita Gaviota Morales, care tot aÈ™a își chinuia părintele, al ei fiind de 43 años de edad.
Dar nu se gândi să-și explice cum de a ajuns din nimic să-și jignească mama. Deschise laptopul și se lăsă gândit de niște breaking news.

Așadar, cei doi copii erau din plin produse de consum ale postmodernității. Doar bazându-se pe această superficialitate a lor putea să-și vâre Þapul satanic barba-i hidoasă între buzele lor și obrazul părinților lor.
Ei nu înțelegeau să mai practice vreo discriminare pozitivă pentru persoanele care mergeau spre Marea Consumatoare cu viteza a treia, a patra și chiar a cincea.
Ei practicau mica escrocherie că în marele angrenaj social susțineau că, viața fiind grea, nu mai apucă ei pensie și, por favor, nu se merită ca să mai respecte pe bătrâni și în genere să le asigure o calitate a vieții cât de cât demnă în marea parcare a neputințelor cotidiene crecânde.
Deci singura șansă a Alejandrei și a lui Andrés de a reuși în iubirea lor era ca pe acești copii furioși ura contra părinților să-i apropie și să-i facă să treacă atât peste ura tradițională dintre familiile Zamora și Morales, cât și peste concurența acerbă din Hollywoodul guerrerens a celor două firme colectoare de superstaruri, staruri, starlete, figurante, stripperi și stripteuze, callgirls, edecane și însoțitoare de voiaj sau de concediu la mare, Gaviota fiind patroană la Corazon Casting Agencie, iar Ernesto, patron și producător la Alma Casting Agencie

Mânia Þapului aduse atunci nori de tornadă peste Golful Santa Lucía, făcând să se îndoaie chiar cele mai semețe catarge.
Ploua deocamdată mărunt peste Acapulco.
Și Acapulco nu este o localitate balneară oarecare, ci este un paradis al producătorilor de film, zilele însorite fiind aici aproape toate ale anului!
Și cu toate acestea, oamenilor turiști, ca vechi canibali rătăcitori, redeveniți răpitori și răpitoare, le place mai mult viața de noapte, una dintre cele mai complexe de pe mapamond, profesioniștii împingând senzaționalul adrenalinic până la împușcăturile sicarioților, presa urmând a relata dimineața despre cine a mai fost ciuruit sau tranșat și, după caz, precizând toate datele privind locul expunerii pieselor anatomice dacă teroarea s-a bazat pe decapitări.

Totuși, chiar dacă viața acapulcană își are suspansul ei și nu te poți plictisi niciodată, este trist a fi tristă, adică o Tigresă Neîmperecheată.
Dar Alejandra, ca întotdeauna, nu reuși să plângă, deoarece fosforescențe electrice se porniră a pâlpâi amenințător în obsidianul pilugului și piuliței din firidă, pe care defunctul historiador Zebedeo Zamora le extrăsese dintr-un vechi mormânt totonac și le folosea pentru a-și măcina mujdei de usturoi înroșit cu cei mai iuți ardei tereștri, atât de corosivi încât deformau cromatic tablourile, iar muzica, oricât de duioasă, o duceau spre un format straniu, de habaneră.
– Așa cum aici la Acapulco nu e voie să fie toamnă, o sfătui cu accent náhuatl și cu o voce alterată de tutun de pipă candela de obsidian ce devenise piulița lui Zebedeo, tot așa nu e voie nici să fii căzută psihic, Alejandra! Important este să lucrezi, să lucrezi zi de zi, numai așa poți omorî eficient, repede-repede, timpul până când ne vom reîntâlni!

Alejandra era tristă și plictisită. Închise televizorul, deschise laptopul și scoase un oftat din toată intimitatea sa, pregătindu-se a continua opera lăsată neterminată de Zebo al ei: La mujer totonaca sonriente.
Atunci, energizat de o bucurie de esență tare, pilugul de obsidian se ciocni de candelă cu un clinchet vesel de troacă chemând la fiesta culinară toate orătăniile dintr-o curte foarte foarte muy ex-centrică, totonacă, din împrejurimile îndepărtate ale municipiului acapulcan.
La această chemare de suflet a lui Zebedeo răspunseseră instantaneu los indígenas de todos los rincones del país, nahuas, matlatzincas, chinantecos, purépechas, tlahuicas, zapotecas, totonacos, mayos, zoques, rarámuris, tzotziles y otros más, sau mai bine zis sufletele lor, camera se aglomeră ca o discotecă și senzația de singurătate pieri ca norulețul ivit din senin deasupra ansamblului arhitectonic miradoral Capilla de la Paz.

– Ca să continui așa ceva, ezitase ea la început, nu e cazul să mai fii tânără!
– Este mai degrabă de dorit să nu mai fii deloc, râsese cu sarcasm Zebedeo.
Dar să fii de patruzeci trecută și îndrăgostită foc, s-ar putea să ai necazuri.
Și Alejandra chiar avea conflicte mari, stressante, cu lumea, avea cu cine nu ar trebui, cu cei dragi, de la care s-ar fi așteptat cel mai puțin, după ce o viață întreagă, viața ei de până acum, s-a chinuit și s-a zbătut să-i mulțumească pe toți, să le satisfacă toate gusturile, toate pretențiile, toate capriciile!
Știi tu, Ernesto, cât de ușor se uită binele făcut pe acest pământ?
Se uită mai repede decât legătura afectivă dintre consumator și ambalajul de limonadă!
Deși poate că viața ta e mai scurtă decât termenul de expirare al produsului, dacă zeii se decid să-ți organizeze un accident.
Se uită totul, fiule, nu numai de către străini ci și de către copii, de către produsele supreme ale cărnii tale și ale educației ce te-ai străduit să le-o oferi sau să le-o impui, după ce ai făcut atâtea sacrificii ca să se simtă ei bine, să nu fie niște nenorociți pe lumea asta, niște limitați în capacitatea lor de a beneficia de cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii contemporane, exprimate prin diversitatea de produse de invidiat ale unei societăți de consum funcționale.

– Iorgule, Iorgule, unde e liniștea mea de odinioară? certa Gaviota, fandosindu-se, pe tenebrosul Þap.
Dar Jorge, vegheat de departe de cei mai întunecați și mascați guardaespaldas del equipo de seguridad, trecând pe la văduva lui Zebedeo doar ca să o vadă și să o compromită, după cum îi telefona doar ca să o audă și să o înregistreze, nu părea interesat momentan decât de viitorul altor terenuri, de pildă din zona La Capilla de la Paz, care după calculele lui era deja un Beverly Hills of Acapulco în devenire și cine anticipează, câștigă, după cum cine știe cunoaște.
Munca redacțională și editorială a văduvei lui Zebedeo îl interesa, deci, foarte puțin pe acest specialist satanic în tehnicile extazului pragmatic, postmodern, simultan feminist și androginist.
Și aceasta pare a fi fost greșeala sa fatală de-i eșuau toate combinațiile.

Alejandra însă părea să-È™i fi încheiat socotelile cu viaÈ›a. Avea un fiu pe care îl crescuse deja, cum È™i Andrés avea o fată, pe Gaviota, ruÈ™inându-se de acum, când aÈ™tepta nepoÈ›i, să mai facă pe craidonul. Fosta Señorită México nu mai trebuia decât să-i monitorizeze mofturosului de Ernesto, cu discreÈ›ie, afacerile băneÈ™ti sau amoroase, uneori intervenind doar cu sfatul părintesc, alteori recurgând la puternicul argument financiar bazat pe includerea Villei Axis Mundi în circuitul turistic acapulcan È™i guerrerens.
Această villă fusese vizitată de numeroși savanți și putea avea un respectabil Hall of Fame, putând deveni chiar un loc de pelerinaj pentru profanii care ar fi voit să înțeleagă de la marele nostru historiador ce este sacrul și ce se pierde atunci când tânărul homo religiosus se duce mai degrabă la discotecă decât la biserică. De aceea, Jorge, o entitate care își putea plăti atâtea categorii de plăceri încât devenise bisexuală, întâi din curiozitate și apoi din convingere, tocmai ca să poată consuma cât mai multe dintre fructele pământești, era în fond mai îndrăgostit de Alejandra decât de Andrés, pe care oricum îi prefera diferitelor trufandale, pe care Gaviota și Ernesto, evitând a ceda ei înșiși poftelor perverse ale Þapului bi, le recoltau, cu un infailibil instinct al devenirii star sau starletă, din zonele defavorizate gurrerense, prin agențiile lor de casting, în scopul de a spori prin filme, clipuri publicitare, striptease sau turism de cameră bucuria de a trăi clipa a păturilor de oameni cu dare de mână.

Ay, qué bonitas, ce frumos este golful Santa Lucía puÈ›in după răsăritul soarelui, qué bonitas, ir a desvencigar la cama, când chefliii dorm somnul cel dulce, iar alÈ›ii, care îi slujesc fără să-i fure, se trezesc matinal urduroÈ™i, morocănoÈ™i, puhavi dându-È™i seama că mai înainte de a se distra È™i ei au de mers en los servicios.
Don Andrés dormea în orașul în care nu se doarme, Acapulco.
Se trezi pe la șapte treizeci, ca de obicei, și întinse mâna tremurătoare spre mobil, pentru a transmite Alejandrei, pe furiș, fără să-l simtă Gaviota, cele mai bune urări după chiolhanul halucinant de la Villa Tezcatlipoca.
Deși nici acum nu era convins că se trezise!
Dar un Zburător îi șoptea altuia, survolând împreună Golful, că Jorge, dacă Andrés nu i-ar fi fost superior ca macho, nu ar fi putut trece neobservat de către Alejandra.
El gândea pragmatic și deci satanic: încă din adolescență se hotărâse pe cine să servească în viața asta, lămurindu-se că banii se iau de acolo de unde sunt, adică de la oamenii bogați, ceea ce nu înțelesese corect în viețile sale anterioare, când nu acumulase, ca un vampir sinucigaș ce era, decât sânge negru, cu energie total negativă.
Cu alte cuvinte, el proceda precum coyotul realist: lui nu-i păsa că va mirosi ca un sconcs vreme îndelungată, dacă îi creșteau acțiunile.

Si, señor, poate că ar fi fost tentat să servească È™i pe oamenii simpli, dar ajunsese treptat la concluzia lui, că ei nu sunt niÈ™te victime ale bogaÈ›ilor, ci doar persoane care au vrut să fie în culmea piramidei sociale dar, de incapabili ce erau, uite că zeii nu le-au ajutat È™i n-au reuÈ™it.
Dacă i-ai fi servit pe de-a moaca te-ar fi luat la mișto.
Iată de ce, satanicul, umanistul Jorge Bracamontes, El Chivo, Þapul nu visa, de pildă, eradicarea subnutriției, punând în Constituție garantarea dreptului de a mânca pentru toți adulții, ci doar să achiziționeze marile insule caraibeene, precum și Insula Erossa mediteraneană, și să le închirieze apoi plutocrației mondiale de la un dispecerat din Bahamas, unde ar fi stat câteva săptămâni pe an el însuși, la o supervillă cu arcade, felinare, urne, palape, timone, otgoane, piscine, acvarii, jacuzzi, mobilier și alte decorațiuni, totul executat de artizani hollywoodieni, și să trăiască înconjurat de fete frumoase cunoscătoare a tehnicilor extazului implementate de mayași.

Ar fi putut organiza aici și nunți între starurile mondiale, cu până la 666 nuntași. Ar fi putut aduna în extra-sezon savanți, politicieni, analiști și personalități religioase, care să dezbată principalele probleme ale umanității, cu deosebire hamletiana dilemă ce se pierde atunci când se și câștigă.
Pe măsură ce acestora le-ar plăcea să se întâlnească pe o mare proprietate particulară liberă de fenomenul paparazzi, autoritățile ar fi putut fi presate de un lobby autoritar să direcționeze cât mai multe fonduri pentru o infrastructură de bună calitate, inclusiv pistă pentru avioane, capabilă să suporte nu numai jucării particulare, ci și un Boeing 727, care să încarce și să aducă specialiști la simpozion de oriunde din lume, de la Davos, de la Dubna, de la Mehadia, de la Aranjuez sau de la Venecia.
Iată de ce nu se obosea Þapul să se bată cu adevărat pentru înfundatul în Parcul El Veladero, amărâtul El callejón Zebedeo Zamora (fostă Calle Cempasúchil), cu toate villele lui!

Da, dar la intrarea în Villa Axis Mundi se aflau inscripțiile Welcome și Bienvenido, după care te paraliza un Carpe diem! exprimat de filozoful clasic mediatic german Friedrich Gottlob Koenig (1774-1833) astfel:

– We tend to forget that happiness doesn't come as a result of getting something we don't have, but rather of recognizing and appreciating what we do have.
– Muy frecuentemente nos olvidamos de que la felicidad no llega como resultado de obtener algo que no tenemos, sino al reconocer y apreciar lo que ya tenemos.

Acest Trăiește clipa! a fost reprodus identic de către Andrés, de îndată ce l-a citit, la villa sa din celălalt capăt al străzii, Villa "El palo volador", care chiar avea în curtea cu palmieri un catarg de vreo 52m, cioplit dintr-un măreț Araucaria columnaris, adus cu mare cheltuială din Argentina, pe care s-ar fi putut monta oricând scrânciobul orizontal al zburătorilor.

Și cei doi Zburători ezitară îndelung între cele două oferte de cazare, balanța înclinând-o până la urmă faptul că Alejandra era cunoscută prin împrejurimi ca viuda de Zebedeo sau ca Tigresa!
Fiindcă nu suporta să-i pună careva mâna mai jos de bust și, bineînțeles, pe sâni.
În orice caz, nimeni nu se putea lăuda cu asemenea performanțe.
Iar Andrés pândise cu calm, cu acel calm educat al pescarilor care lucrează la mai multe undițe, să se înfiripeze cea mai mică fisură între ea și Zebo al ei, să apară acel moment de exasperare când sufletul feminin cântă după ajutor ca o sirenă naufragiată pe nisip din cauza infrasunetelor submarinelor EEAA, ceas greu provocat de nesimțirea bărbatului mult sătul sau prea ocupat cu de-ale meseriei, moment critic periculos când se pot fisura și cele mai fericite cupluri, tot așa cum, la păsările de consum, la sobrealimentación în scopuri comerciale poate conduce până la fracturarea scheletului por el peso de sus cuerpos.
Însă trebuie menționată aici curiozitatea că deși Zebedeo Zamora fusese un fanatic al scrisului și un profesor adesea distrat, ciufulit și cu pantofii nefăcuți, marele tact și iubirea Alejandrei învinseseră: acel moment de respiro nu se produsese niciodată.
De aceea, pescarul amator o poreclise în sinea lui pe tandra Alejandra Corazon de Piedra.

Adevărul era însă că ea nu se putea împărți între continuarea operei lui Zebedeo și a-și ajuta fiul în cronofaga lui meserie.
Ernesto, în timpul liber, bricola cu migală și voioșie sacră la un costum imposibil, dedicat premonitoriu Lunii Pline, Tezcatlipoca, în speranța că tenebrosul Bracamontes îl va achiziționa, pentru a-l expune în enormul hol american, cu scară hollywoodiană, al villei sale cu același nume, de peste drum.
Acest costum te impresiona prin două grozave coarne de taur, pene de fazan, de cocoș de munte, de ibis, de cocor, de struț și de papagali imperiali. Plus nenumărate pietre, nu neapărat prețioase, ci capabile să strălucească sub razele de lună, naturale și artificiale.
Pentru a purta un asemenea costum, Alma Casting Agencie nu găsi nici la nivel statal, nici la nivel federal, mujeres de dimensiunile selenare propuse inițial.
Disperat, Ernesto voia să apeleze la cei vreo 10 mii profesores ai municipiului, care educau tineretul în vreo mie de unități școlare și, cu ochiul lor format pentru detectarea copiilor capabili de performanțe, ar fi putut detecta acele chicas prin educarea formativă a cărora să se poată obține una mujer muy espiritual care să merite a purta acest prestigios costum.
Și numai Bracamontes observase că singura din lume care ar fi putut purta acel costum era tocmai mă-sa, cea poreclită în cartier, pentru sălbăticia ei, zisă în cartier La Tigresa sin pareja.

Acest mod al lui Ernesto de a-și șoca segmentul de public cu chestii deasupra posibilităților de înțelegere era o consecință a activității de cercetare și reconstituire spirituală practicată de părintele său, Zebedeo.
Marele nostru historiador fusese un fan al lui Bernardo de Balbuena, care la 1604 publicase celebrul poem "La Grandeza Mexicana" (republicat imediat, în 1608, de europeni la Madrid) și tot așa cum în România vremii, după Mihai Viteazul, nu te așteptai la probleme, tot așa și cu Mexicul, nu puteai anticipa progresul ulterior al unei puteri din nord și nici că țara va ajunge peste 400 ani din cauza corupției en peligro de ingobernabilidad!

Și într-o zi Ernesto primi pe mobil un semeseu ciudat:
Don Jorge usa todas sus influencias para evitar que Alejandra prospere.
Iar Gaviota găsi sub preș o vedere din Zaragoza, trei ore de la Veracruz, încă două până la Ciudad de Mexico cu un peisaj romantic: în asfințit, El Popo, cu o siluetă și vârf înzăpezit precum Fuji-Yama, cu vag fum ieșindu-i din craterul neetanșeizat complet.
Cu o invitație la un concert de orgă la Catedrala mai mare ca cea a Capitalei, așezată pe cant față de piață și cu grele clopote urcate sus nu de oameni ci de îngeri solizi, și cu un mesaj încâlcit, cum că atâta bucurie îi va mai rămânea ei pe lume, Bach, domnilor, să se consoleze cu el, deoarece Colonelul nu va rezista manevrelor lui Jorje.
Nedumeriți ei discutară nimerindu-se cu mașinile la aceeași benzinărie și ura lor față de părinți fu alimentată incendiar: Ce vă mai trebuie de-amu' fericire? C-ați trăit destul!

Alejandra, continuând să investigheze surâsul totonac, a păstrat toată noaptea iluzia amorului veritabil, care biruie toate vicisitudinile vieții. Ea nu putea totuși să își explice cum se face că Zebo al ei a putut să crape fără să-și termine opera, opera majoră prin intermediul căreia se compensa justifica întreg dezastrul de poziție socială al vieții sale, că nu făcuse carieră universitară și nu ajunsese academician.
Ea îl crezuse nemuritor ca Soarele și iată că murise ca o muscă verzuie, al cărei zbor insolent deasupra hoitului semnifică tocmai pretenția că ea nu va fi niciodată așa.
Șocul a fost colosal și persistent chiar dincolo de leșinurile de la funeralii și de la Zilele Morților.
Rău făcuse Zebedeo Morales că murise!
Și mai rău încă făcuse că, asemenea tuturor generalilor proști, el nu-și luase nici o precauțiune vizavi de o înfrângere.
Practic, Alejandra nu fusese pregătită nici un pic pentru văduvie, deși soțul ei dezgropase o grămadă de morți.
Desde entonces muchos han intentado conquistarla, pero Alejandra desconfía de los hombres y los trata con desprecio, se va nota în fișa ce țin zeii vieții ei.
ÃŽnsă dacă va termina È™i va termina opera marelui nostru historiador Zebedeo Morales, atunci È™i oamenii îi vor înÈ›elege valoarea, È™i statuile lor vor apărea împreunate, pe țărm, împodobind prin ele însele La Rotonda de los Acapulqueños Ilustres vizitată negreÈ™it de către orice turist cu preocupări livreÈ™ti trecător prin municipiul nostru.