încercarea de reparare a corzilor rupte la ultimul strigăt de renaștere a fericirii a eșeuat,după părerea unei voci celeste.rănile descriu trăirile vijelioase pline de apa amintirilor ce au format mări și fluvii.ceața mângâie oglinda mării durerii cu multă duioșie,raze de trecut transpiră prin vaporii semilucii ai iluziei revederii.inimi frânte pescuiesc eliberare cu undița plecării.pe cerul front de luptă.....stelele își așteaptă zborul către pământul întristării..al mărilor febrile de temperaturile agonice.ce frig amestecat cu căldură abundă întreagă măsură.....o măsură a păcii predată tornadei VISAREA..ce pădure imensă de mări concentrate în amintiri frumoase devenite dureroase....ce de păduri cu fluvii curg a nesfărșire.cum inimile au devenit pescari de libertate .iar cerul le întinde câte o momeala din fericirea trecută,poate vor prinde recompensa eliberării.e trist dar gândurile bat departe...în uitare....vor veni amiezi portocalii..apusuri nefericite și multe nopți de lacrimi sfințite....