toamna acelei minuni purta cântece de renaștere....sufletul era o întreagă primăvară...iarna semăna leit cu vara celei mai frumoase zile din viața scurtă a fericirii....burnița magic iar fulgii de nea sărutau cu putere toate pustietățile existente în frigul toamnei și al iernii.ceața ....acel magic proiector al îmbrățișărilor, s-a metamorfozat în abis.primăvara debuta cu un cântecel dulce-funerar abundând cu spaimă ghioceii păliți de iubire și alte tentative...vara o simfonie de recapitulări și pioase omagii aduse interioarelor sărace de căldură.Intrând în a doua toamna a fericirii intontată în game minore......înhumarea celei mai frumoase trăiri prinde viața la început de frig...la început de iarnă!....pustiul ..turbat ..sufletul ... sfârșit...
Aripile sunt legate de acel an dublat de durere...lacrimi..și zile topite în iluzii.orele sunt călăi cei mai apropiați de eliberarea dorită de atâtea inimi uscate..ce toamnă se află și în ele.....ce ger cântă peste sufletul încremenit de uitare..ce caniculă copleșește mintea arhivă de amintiri mereu proaspete.....