Se sparg in cer picaturi de ploaie…emana durere in suflete si in aer…
Un copil trist sta pe niste scari alunecoase, captusite cu frunze galbene, suflete moarte fara culoare. Sta si priveste plansetul cerului si vrea sa-l consoleze…dar nu stie cum…se ridica si incepe sa mearga prin ploaie… sterge ploaia de pe geamuri, ploaia ii sterge lacrimile de pe obrajii palizi de amagire… toate visele ii sunt spulberate…ea a plecat…ea il iubea si il proteja. Acum a ramas singur, el si cu cerul…