A fost o data, ca niciodata un musuroi de furnici. Una mai harnica decat alta, isi impingeau zi de zi bobitele in sus pe dealul ce ducea la gura musuroiului si acolo le aruncau, pentru ca apoi sa se duca sa mai ia o bobita si iar sa o arunce si tot asa... pina ce venea seara si se culcau si in vis numarau numai bobite, iar a doua zi incepeau iarasi cu munca asta, la infinit. Dar, iata, intr-o buna zi, s-a nascut o furnica altfel decat celelalte. Avea aripi.. dar nu stia sa le foloseasca. Dar le avea si asta era o marturie ca ar putea fi altfel decat celelalte, numai daca ar invata sa le foloseasca.. dar ea nu s-a gandit la asta si avea o viata de furnica obisnuita, carand zi de zi bobitele pina la gura musuroiului si visand noaptea ca iar cara si numarand in somn cate a reusit sa care... toate stateau asa linistite de ai fi zis ca asa vor fi pe veci. Dar iata.. intr-o buna zi, in timp ce-si urca bobita in sus pe musuroi, o pala de vant se abatu in calea furnicii noastre si o impinse la vale. Dar ea avea aripi.. chiar daca nu stia sa le foloseasca, instinctiv, cumva, a reusit sa bata din ele pentru cateva secunde.... si sa zboare pentru cateva secunde. Apoi, a ajuns iar pe pamant, si-a luat bobita si si-a continuat drumul de parca nimic nu s-ar fi intamplat. Toata intamplarea asta ar fi dat-o uitarii daca nu ar fi visat, incepand din acea noapte, ca zboara. Noapte de noapte visa sarmana furnica la zbor si ziua plangea fara sa o vada celelalte furnici, iar seara adormea dorindu-si sa viseze iarasi ca zboara. O facea atat de fericita... Intr-o buna zi si-a facut curaj si nu s-a mai dus la caratul bobitelor.. a zis ca ia o pauza.. s-a suit sus pe un varf de papadie si a inchis ochii si a sarit, zicandu-si in gand "viata e un vis si eu in vis am zburat"... dar nu a reusit sa zboare ci a cazut. Atunci iar s-a dus pe papadie si a sarit... dar degeaba. Facea asta de sute de ori pe zi fara nici un rezultat, ajunsese asa de dezamagita saraca de ea... pina cand, obosita, intr-o zi si-a zis ca mai face o ultima incercare si apoi nu mai incearca sa zboare. Si s-a suit pe papadie, dar de data asta nu si-a mai zis acelasi lucru in gand, ci a zis cu voce tare "viata nu-i vis,e realitate si-n realitate mi s-au dat aripi deci pot zbura"... si intamplarea a facut ca tocmai atunci sa bata vantul si dupa ce a deschis ochii, pe care i-a inchis cand a sarit de pe papadie, s-a trezit dusa de aer.. si aripile i se miscau! Nu stia cum, nu facuse nimic.. dar zbura. Incepand din acea zi a facut exercitii si a reusit sa devina o furnica zburatoare, zbura ca albinele sau ca alte insecte ce au aripi. Dar... daca faptul ca zbura o facea fericita, nu s-a multumit cu atat. Furnica noastra era buna, nu stia de ce.. si.. cand a descoperit ca daca zboara poate sa care mai usor bobitele, ajunsese sa se joace cu ele.. si facea intr-o ora cat altele intr-o zi. Dar, la un moment dat,s-a oprit si si-a zis... "dar stai, eu de ce car bobitele astea? eu pot zbura, nu mai sunt ca celelalte furnici, nu mai visez noaptea boabe si atunci, de ce la car? Cu ce scop?" .. si s-a hotarat sa ajute alte furnici sa-si care bobitele. Si se simtea de o mie de ori mai fericita cand se ducea la o furnica mai necajita si obosita ca avea o bobita de carat si dupa ce i-o ducea, zburand, ii vedea fericirea de pe fata si o incalzea sa auda "multumesc"... nu stia de ce e asa, dar o facea fericita. Totul a fost frumos... pina cand intr-o buna zi furnica noastra a vazut o alta furnica ce incerca sa care o boaba enorma... si nu prea reusea, mai mult era ea carata de boaba. Si a vrut sa ajute.. si a luat boaba si a batut din aripi si s-a indreptat spre varful musuroiului.. dar... era din ce in ce mai grea, aripile ii obosisera.. si cand mai avea putin si ar fi ajuns acolo, cel putin asa i se parea, desi musuroiul era departe inca, a inceput sa bata vantul.. aripile i-au fost smulse, fiind incordate prea tare din cauza greutatii si furnica s-a prabusit cu boaba cu tot in abis. S-a rostogolit la vale, fara aripi si cand in sfarsit s-a oprit, a fost strivita de boaba pe care incercase sa o care. Si nu se stie daca ii vor mai creste vreodata aripi sau daca a mai trait dupa aceea sarmana furnica.
Ce furnica proasta, nu credeti?