Intins pe pajistea cruda zac invelit in umbra grea a stejarului inflorit.Adulmec norii albi intepeniti pe clopotul albastru ce acopera lumea.Din mine curg radacini subtiri in pamant,sechestrandu-ma in realitate iar iarba creste si in mine ancorandu-se in visare.
Iar respiratia...
Nu este a mea...Este suflarea universului :o expiratie de-a mea e defapt inspir pentru el iar expirul lui imi este mie inspir intr-un joc fascinant ,de neinteles.E o resuscitare perpetua cu mine in chip de bolnav incurabil pastrat in viata de lucrul unei masinarii uriase,cosmogonice...