Ma ploua.
Praful se scurge de pe rafturi. Bolnavul isi saluta soarta cu un geamat. Nu are nici un motiv sa planga. Nu mai plangi atunci cand boala iti este singurul remediu. Simte cum se sparge. Miile de cioburi ii vor da o preocupare. Ii va lua atat de mult pana le va aduna. Va mai trage putin timpul de maneca. Ii va zambi apoi inocent. La mila nu se asteapta. El doar asteapta. Il ia somnul si geme iar, pentru a ramane treaz. Luminile se plimba pe cuvertura murdara de durere. Galben. Verde. In sfarsit vor porni masinile. Nu se aude nimic. Si soferii dorm. Probabil e tarziu. Nu se mai dilata orele. Se scug in ritmul ploii. E furtuna. Vantul zgaltaie geamurile, le cheama la viata, le ia cu el. Picaturile invadeaza camera. E ud totul, de durere. Patul incearca zadarnic sa se salveze. Potopul il salveaza de la moarte. Accidentul ia locul certitudinii.
Ma ploua.
Rafturile s-au inecat.