Afara ninge...atat de cumplit incat daca potopul nu ar defini numai ploaia,atunci as putea spune ca potopul de ninsoare ne va ineca pe toti,desi nu te poti ineca in zapada.In sfarsit,ma-ntelegeti.Un calm total pluteste deasupra micului orasel in care imi duc viata de toate zilele si chiar daca soarele nu isi arata decat cateva raze minuscule si palide,ai impresia ca e o zi de vis.Ninge!Fiecare fulg imi umple inima cu un microm de fericire,de implinire sufleteasca...imi vine sa daruiesc...orice,oricui,doar sa fac o fapta buna.Dupa numai cateva milisecunde de ninsoare deja inima mea explodeaza de fericire si beatitudine...ce sentiment placut!Placut?Nu,nu numai placut,mai mult decat placut,indescriptibil!In strada au iesit copiii care incep sa se joace cu zapada,obrajii lor capata culoare si jocul incepe.Ma uit pe geam si,desi ma simteam atat de bine,incep sa ma intristez.Si parca fulgii ce-si gasisera salas in inima mea,se topesc incetul cu incetul...si inteleg de ce.Copilaria e ca ninsoarea...dureaza un anotimp,apoi se topeste si insoresc vremuri primavaratice:adolescenta.
Simte ninsoarea si bucura-te de zapada,pana cand nu rasare soarele.