De atâta libertate
Libertinajului vânduti
Alunecăm în moarte
Crescând păduri de cruci...
Se moare urât, se moare des... ce trist progres-regres demografic... Putini stiu însă că politica demografică nu este acelasi lucru cu politica democratică...desi cuvintele par surori (vitrege tare..).De nevoie am ajuns săptămâna trecută de două ori la cimitir...în două cimitire diferite, la două înmormântări... Au apărut cimitirele particulare, aerisite, lipsite de acelea de sticlă si beton, inutile celor trecuti deja în altă dimensiune...Partea comună a cimitirelor în acest an de gratie - 2000- este reprezentată de numărul mare de cruci de lemn... adică a celor morti de curănd... am avut curiozitatea să mă uit la datle înscrise pe aceste cruci... numai oameni tineri...considerând tineretea până înspre 40 - 50 de ani... se moare mult, se moare des...si din nefericire se moare urât...de boli năpraznice, prin accidente...prin sinucidere...am avut senzatia că orasul coboară în cimitire, că mă aflu într-o pădure de cruci...nu , nu teamă mi-era de moarte... tot ce se naste trebuie să moară...dar parcă nu asa la nevreme...nu în ritmul acesta pe timp de pace...
Bag seama că reforma demografică le-a iesit bine reformistilor de pe meleagurile noastre...nouă ne cade greu... dar cui îi pasă...a început târgul, circul electoral...si nu stiu, chiar nu stiu dacă se merită să mai votez acesti oameni ce au permis despădurirea muntilor mei, lăsând iată - în toate localitătile Tării să se adâncească Pădurile de cruci...