Calatorul cauta avid sa patrunda in casa. Auzea din spate cum se suie pe trepte dupa el, il vor ! Lemnul vopist al usii incepea sa joace feste ochilor agitati. Mici spiridusi i se impleticeau de picioare. Si in spate ca un cor de voci, unele mai subtiri, altele mai groase, dar toate zbierau sa puna mana pe el. Cauta cheile de la usa cu nervii intinsi la maxim. Capul ii vajia tenebros si curentul de pe hol il tragea inapoi. Usa de la lift se deschise si tenebrele il strigara pe nume. "Nuuuu" facu ingrozit, gandindu-se ca pe masa il asteapta o sticla cu lapte (???), pe care s-ar putea sa nu o mai bea el ci fratele sau. "Tatarii" gemu stins, iar buzele se chirpocira intr-un zambet disperat. Cheia intra in broasca si degetele lui se inclestara pe ea, si o intoarsera. O data, de doua ori. Rasuna un vaiet inspaimantat si se agata de tocul usii; corpul ii tremura, si fata era cuprinsa de broboane mari ca niste margici de sudoare. O lovitura il trazni in moalele capului : "Cum se termina povestea ? Spu - ne bar - ba - ru - le !" Pe tocul usii se putea urmele lasate de dintii lui, ca incercase sa se agate cu dintii. Primi un sut in spate, un sut puternic, si inca unul si iar si iar, pana cand incepu sa tuseasca, vizibil afecat. Vazu deasupra capului lumina galbuie a liftului cum urca incet, incet. Pe jos mirosea destul de urat, dar era intuneric si era frig, si era multa mizerie, era unsoare si tot felul de hartii, mucuri de tigari. De undeva de sus veneau niste rasete isterice si pentru o clipa privi ingrozit la liftul care cobora cu o viteza vertiginoasa inspre el. Inchise ochii, si il auzi oprind mai sus cu doi metri. Simtea ca il trage curentul si pipaind peretii gasi intr-un loc ca o tabla asa, care daca o impingea mai tare, cadea. Si o impinse, si tabla se dadu jos. Auzi, o voce gajaita : "... pe baza de riciu... " Aha, deci; pe baza de riciu, carevasazica.
Furios dar curios, intra pe unde era tabla cazuta. Reusi sa se strecoare. Mmmm, ce aer puternic venea, si ce vant era. Era foarte curent acolo. Si locul era cam stramt si intuneric bezna, simtea ca oricand poate sa isi dea duhul. Se poate intampla sa ramana blocat, sau sa se prabuseasca peste. Sau, cine stie ce. Merse ce merse asa taras, vreme de un ceas, pana ce pamantul parea ca e mai reavan, si mai nisipos. Nimeri intr-un loc unde era mai mult spatiu. Acolo incepu sa zgarme, sus, asa intuitiv, pamantul. Daca n-are sa gaseasca nici o iesire oricum nu prea avea chef sa se mai intoarca inapoi. Ca sa zic asa, incepuse sa-i fie foarte cald; era oarecum linistit desi un soi nou de emotii il covarseau. Ah, victorie, simti cum degetele de la dreapta ii fluturara in aer, era aer liber. Grabit foarte, dadu sa iasa si cu cealalta mana apoi cu capul. Avea numai pamant in par; auzi un tipat ascutit, era un tipat de femeie, foarte aproape, chiar in fata lui. Deasupra lui, un chip preafrumos de fata si pe care umbra unei tristeti profunde il facea nemaipomenit de liric. Dar ea tipa, tipa foarte ascutit, ascutit si scurt. Insa lumina il izbi violent determinandu-l sa isi inchida ochii; in schimba auzea ciripit vesel de pasarele si ... adulmeca un miros placut de tamaie ? da, era sigur, tamaie era. Incerca sa se ridice in picioare si dadu sa se sprijine cu capul de un lemn, pe care il prinse cu mana bajbaind. La mai multi pasi de el, alte tipete de femei, ntz ntz ntz, isi puse palma streasina si incerca sa desluseasca ce se petrecea. Da, descoperi ca se afla intr-un cimitir de tara, si tocmai iesise dintr-un mormant, si avea pamant peste tot, si acum statea sprijinit de cruce. Se apleca in genunchi deasupra fetei in negru si o saruta.
Fata se trezi incantata. Amandoi baura cate un pahar de vin si apoi, iar se sarutara.