Inca imi mai aduc aminte noaptea aceea si foamea si vantul si mirosul zapezii si al mortii, inca imi mai aduc aminte vanatoarea si trupul plapand care mi-a dat viata prin moarte, gustul sangelui, al sangelui proaspat, fierbinte, dulce, gustul sangelui in cerul gurii, energia vietii in sufletul meu; dar nu am vazut-o, creatura aceea ciudata care umbla in doua labe cu ghiare ascutite care zboara si care omoara de la distanta, n-am vazut-o, am simtit doar durerea, durerea ghierii in inima mea, si inca mai vad creatura aplecandu-se deasupra mea, uitandu-se la mine cu ochi galbeni si sange picurandu-i de pe colti, si luna uitandu-se la amandoi, rece, fara sa-i pese, e viata mea acum, viata mea care se transforma in moarte pentru a da viata altcuiva,si poate ca asa e in ordinea lucrurilor dar sunt tanar inca si puternic si sunt atatea drumuri pe care nu le-am umblat inca, inca nu am trecut raul cel mare, inca nu am ajuns in inima padurii, inca n-am aflat de unde vine ploaia, nu vreau sa plec acum, mai am atatea lucruri de vazut, dar creatura ciudata se uita la mine si ranjeste, are mancare acum, si sange proaspat sa-i astampere setea, si viata mea se scurge, incet, picatura cu picatura, o simt parasindu-mi corpul cu fiecare picatura de sange care cade pe zapada, si pe campia goala doar noi doi, doua pete negre in noapte sub luna de argint din miezul iernii, doua pete negre unite prin sangele de pe zapada, sangele meu care imi ia viata din trup, sangele meu care va da viata creaturii si puilor sai, sangele meu, viata mea, foamea, foamea mea si a ei, si viata, viata care inca e in mine, si luna, luna asta nebuna, luati luna asta de pe cer, ma dor ochii de ea, luati luna asta de aici, ma doare sufletul de ea, luna asta a innebunit, s-a apucat de dansat, si creatura se uita la mine cu ochi galbeni si ii citesc foamea in ochi, si-i vad setea in ochi, si ma vad pe mine in ochii ei, si vreau sa strig si nu pot, nici un sunet nu-mi iese din gatlej, e doar sangele care picura incet pe zapada, si vreau sa-i spun totul si nu pot, nu sunt cuvinte, cuvintele nu au fost creata inca, sunt doar eu si durerea mea si sangele si viata care se duce incet incet, si vantul s-a oprit brusc, a inghetat totul, si noaptea si timpul, acum se aud doar pietricelele rosii care se scurg din inima mea pe zapada, si creatura tot aici e, i-a inghetat ranjetul pe fata, si durerea mea a inghetat, numai sufletul meu, numai viata mea se mai misca, se duc incet incet, si noaptea e nemiscata si luna ranjeste cu ranjetul creaturii si ea danseaza acum cu luna, si noaptea ranjeste si ea si vantul a inceput sa rada, rade de durerea mea, de sangele meu, de noaptea mea, de noaptea care s-a lasat inlauntrul meu, de noaptea care imi cade pe pleoape, si zapada e in mine acum, e in inima mea, si ranjetul asta, ranjetul asta care ma va urmari dupa moarte, acum si in toate vremurile ce au sa vina, pentru ca nu mor acum, sangele meu, sufletul meu au sa traiasca in creatura asta si in puii ei, si noaptea asta are sa traiasca si ea, noaptea asta cumplita, si zapada asta, si foamea asta, si durerea, si luna , luna asta nebuna care in sfarsit s-a oprit, nu mai danseaza, luna asta care e nemiscata acum, luna asta care imi zambeste acum.