Primul cuvînt care fu rostit la ședința de lucru a comisiei de evaluare a cadrelor din artă și învățămînt fu un mieros și slugarnic"Înalțimea voastră".Rectorii se priveau circumspecți,nu se așteptau la o asemenea onoare de mari proporții pe ecran panoramic, a la Peter Patzak."Euere Magnifitians" era un neologism exotic din vocabularul sudiștilor,care făcu o impresie favorabilă implantat în germanismul autohton."Euere Magnifitians" produse chiar rectorului Hasischka,de la universitatea de arte dramatice și muzicale o usoară mîngîiere pe șira spinării,el fiind cel mai sensibil specimen din rîndul oamenilor de știință ai viitorului.Werner Haschischka era în acea zi nedrogat.În ochii lui,hașișul nu arăta sechele în acea zi solemnă.Nici măcar cocaină nu consumase, sau cocă de pîine nedospită.Era o atmosferă de lucru tovărășească,acei oameni grei schimbau legile universitare pentru a cincea oară într-un interval de doi ani de zile și nu se simțeau deloc obosiți.Munca lor era întradevăr meritorie.Ministra învățămîntului,o babuță mereu pusă pe șotii,aduse și cutia milelor,adică taxele adunate de pe la studenți.Da,aveau bani,berechet,puteau la urma urmei să încingă și un șăhuleț,că tocmai se votase ruperea universităților de statul tată,statul răsuflînd ușurat,nemaiavînd grijă de nici o universitate.era mai liber decît oricînd,putea să fluiere chiar in urechile domnului Haschischka,pretențiosul artist,consumator de droguri.Universitatea de muzică mergea și mai departe,punînd taxe și mai mari pentru niște falsuri cu furturi de CD-uri.
Fusese de curînd cumpărată o metodă din America de sud,denumită "telefonul"sau "muzica terorii":Prin această metodă tipic chiliană,li se puneau candidaților propria voce si interpretare instrumentală cu ajutorul computerului,astfel,mai reducînd din rîndul nerușinaților talentați care voiau să studieze muzică sau artă dramatică.Telefonul ăsta era foarte eficace,făcînd mereu victime sub ochii blajini și semidrogați ai domnului Haschischka,un terorist sensibil ș i bun la suflet,la el torturile durînd doar două trei ore,nu ca la alții o zi întreagă.Se obișnuiseră să imite orice,pînă și vocile rîndunelelor,specialiști fiind domnii de la facultățile de regie și teatru,care luau candidați și studenți talentați ca modele,ca să mai aducă ei ceva nou în lumina rampei.Și domnii de la Operele de stat procedau așa,împrumutînd mătușilor,cumnatelor și verișoarelor voci de la cîntărețe netalentate,care erau terorizate la concursuri cu telefonul,punîndu-le să asculte propria voce vreo două ore bunișoare."Inălțimile lor"erau mulțumite de sistem,care producea pentru rubedenii masiv și se angajară să împrumute telefonul și celor de la universitatea clasică,teatrologilor și filozofilor,medicilor și pedagogilor,patronați benevol de un prea fericit protestant al literelor,domnul Georg Winkler.Ca un suprem strateg și învingător,acesta ceru să i se adreseze numai cu "Excelența voastră,"Gelibte Führer" și "Wail Winkler".De mic copil îl adora pe Hitler,visa să ajungă un mare strateg și uite că norocul î l aducea pe drumul cel bun.Se discutau chestiuni interesante ,legile noi aduceau trecutul visat in fumul de hașiș și tortura atît de iubită de strategi.Aveau toate motivele să fie mulțumiți.Dacă totul mergea ca pe roate,puteau schimba legea învățămîntului și la anul viitor de două trei ori,că de cînd nu mai depindeau de stat,aveau timp berechet și făcea fiecare ce voia,după cum îl taia capul.