- Sunt la cabana, vino repede, te rog. Am nevoie de..., atat a apucat sa zica. A telefonat de pe celular, de undeva din Semenic si in mijlocul frazei s-a intrerupt legatura. Definitiv. Degeaba am incercat sa o sun mai tarziu, 'abonatul Connex nu poate fi contactat'.

Conduc de mai bine de cinci ore. Drumul, peste tot inghetat, cu zapada stransa pe marginea soselei. Aici, insa, pe serpentinele Semenicului, nu mai este decat zapada inghetata. M-am saturat de atata alb. 'Vino repede, te rog...', cuvintele astea m-au obsedat tot drumul. Am plecat imediat din Bucuresti, fara bagaje. Se insera cand am alimentat masina. Acum urc muntele derapand in toate directiile. Merg cum merge taurul din Poenari, cand isi face nevoile pe ulita pricipala. Totul este sa nu ma opresc, daca o fac, nu o sa mai pot urni masina. Urc mereu, cu viteza constanta, iar noaptea s-a lasat cu un ger teribil. Drum sinuos, pe margini doar brazi. Daca nu ar fi brazii, as putea confunda drumul cu genunea de dincolo. Serpentine, alunecusuri, vant, frig si peste tot zapada. Ce porcarie. Iau curba destul de strans, am alunecat rau acum. Zapada de aici e mare. Alta curba. Imi trebuie mai multa viteza, altfel ma opresc. Pedala acceleratiei da avant masinii, insa rotile se blocheaza aiurea, iar dacia se napusteste in fata. Trag de volan fara sa franez. Nici o schimbare. Piciorul se duce automat pe frana, trag si frana de mana. Masina incetineste, dar nu suficient si sare printre brazi. Simt un gol in stomac, ca atunci cand cazi in fata, printr-un val. O scanteie cat o clipire si apoi parca o absorbtie ma trage undeva. Aud niste pocnituri ciudate.

Am deschis ochii si mi-am scarpinat nasul. Pocniturile veneau de la un semineu unde ardeau lemne. Semineu? Da, stateam lungit pe podeaua de lemn din dreptul unui semineu. Ma ridic uimit si imi scutur hainele. De fapt am decat un camasoi alb pe mine. Incaperea e scaldata in lumina soarelui abia rasarit. In spate simt o miscare brusca, aud o exclamatie si apoi vocea nedumerita a unui tip. Ma intorc spre el. Vorbeste cu mine, dar nu inteleg o iota din ce zice. Ii privesc fata incercand sa ghicesc cuvintele.
- Nu auzi ce te intreb? Cine esti si ce vrei? Ma auzi?
Habar nu aveam unde ma aflam si cine era tipul din camera. Imbracat intr-o pijama albastra, imi vorbea din pat. Servea micul dejun pe o tava, cu patura indoita la linie. Totul era perfect aici, la tipul din pijama, iar el, oprit din mestecat, ma privea nedumerit. Probabil eu aratam mai nedumerit, pentru ca a continuat cu intrebarile.
- Ai cazut pe horn si te-ai lovit la cap? Daca o faci pe ingerul, nu-ti merge. Spune, cine esti?
- Gata m-am prins, visez. E normal de fapt, pentru ca deasupra apartamentului unde locuiesc sta o tipa, o cheama Gina si are papuci cu toc. Cand merge pe parchet se aude: Tzoc, Tzoc, Tzoc. Si dedesubt stau cu chirie niste fete. Fumeaza si navigheaza toata noaptea pe internet, ca-i mai ieftin. Cu atata galagie in jur, e logic sa am un cosmar si sa te vad mestecand. O sa ma ciupesc de obraz si o sa dispari.
- Multi ciudati am vazut in viata mea, dar tu ii depasesti pe toti. Cum ai intrat aici? Spune, cine esti si ce vrei?
- Sunt obosit si vreau doar sa dorm. Nici eu nu stiu cine esti. Si nici unde ma aflu.
- Sigur ca da. Totusi?
Am privit in jur si mi-a placut cum arata camera lui. Asa incapere mare si eleganta am mai vazut doar in Ungaria, la hotel Kempinsky, unde m-a trimis Mihaela in delegatie. Mihaela e sefa mea. Ce bogat trebuie sa fie tipul asta.
- Ti-am mai zis odata ca nu vreau nimic de la tine. In seara asta m-am culcat devreme. Probabil ma usturau ochii din cauza calculatorului. Am scos telefonul din priza, sa nu sune matusa-mea Jenica din Voluntari. Are insomnii si vrea sa vorbeasca toata noaptea. Inainte ma suna si unchi-meu, Bibita de la Foisor. Acum nu mai ma suna, pentru ca a murit. Intr-o zi s-a dus tocmai in Piata Crangasi sa cumpere cartofi cu o mie de lei mai ieftin si cand s-a intors acasa, a facut infarct.
- De ce stau eu sa te ascult, nu stiu. Spune, cine esti? m-a intrebat de data asta mai linistit.
- Tocmai ti-am zis ca sunt nepotul lui matusa Jenica si al lui unchiu Bibita care a murit.
- Si ce cauti in dormitorul meu?
- Fac pluta pe spate. Asa fac cand obosesc.
- Am inteles, esti nebun. Nu stiu cum ai intrat la mine in casa, dar sigur stiu cum sa te scot de aici. Hai, dispari.
- Crezi cumva ca mie imi place sa ma deghizez in inger fara aripi? Vreau sa dorm fara vise in patul meu cu fereastra spre dormitorul vecinei de la numarul 21. Nu stiu cum o cheama, dar arata bine.
- Hai s-o luam de la capat. Eu sunt Niro si sunt bancher in Agap. Tu?
- Pe mine ma cheama Sache si de obicei visez frumos. Visez veverite, hamsteri si harciogi. O singura data am visat un porc incaltat cu galosii bunicului meu, Mitica. Dar asta pentru ca facusem indigestie de la piftie. Avea bunicul asta al meu mai multe perechi de galosi. Si din aia negri, si din aia albastri. Cand se incalta, lua unul de-un fel si altul de-altfel. Ce te uiti asa la mine?
- Intotdeauna vorbesti mult?
- Da. Am aflat asta tot de la Mihaela, sefa mea. Am iesit odata la masa insotiti de trei englezi. Erau incantati de mine, pentru ca eram haios. Ca sa le fiu pe plac, am zis un banc. I-am intrebat daca stiu care e diferenta dintre un englez potent si un roman impotent. Au ras si mi-au zis ca nu stiu. Nici una, le-am spus eu poanta, si s-au prefacut cu totii ca n-au inteles. De atunci, la sedinte, Mihaela imi baga in gura cate trei caramele cu aroma de sare de lamaie. Tu esti bun doar sa muncesti, nu sa vorbesti, imi zice ea mereu.
- De unde esti?
- Bucuresti. Cand lucram la Price, americanii confundau mereu Bucurestiul cu Budapesta. Ziceau ca Budapesta e capitala Romaniei, niciodata invers. Crede-ma, nu i-am auzit niciodata zicand Bucuresti, capitala Ungariei. Or fi ei mari, americanii astia, dar habar n-au de geografie.
- N-am auzit de locurile astea. La ce ora zici ca te-ai culcat?
- Da' ce, esti prietena mea?
- ?
- Nu stiu, probabil dupa ce am scos telefonul din priza.
- Ce-ai facut dupa ce te-ai culcat?
- Am inchis ochii, ce puteam sa fac...

Deodata am avut senzatia ca alunec pe topogan. Sa stii ca ma arunca afara narodul asta, mi-am zis eu nelinistit. O explozie de lumina m-a facut sa-mi feresc ochii cu mainile. Degeaba, lumina ardea totul in cale. Auzeam si voci. Daca avea dreptate bogatasul si inebunisem?
- Inchide dracu' lumina aia! Hei!! zbier eu din toti rarunchii.
Aud niste lovituri surde. Of, sa stii ca am trezit-o pe Gina si acum bate in teava de la apa, ca sa ma potolesc.
Explozie de geamuri, motoare, strigate. Cineva ma zgaltaie de brat.
- Esti bine, omule? Hei, ma auzi? Ajuta-ne sa te scoatem din masina. Ai avut accident, dar si noroc ca te-ai oprit in brazi. Hai, ajuta-ne si tu, daca te poti misca. Esti putin lovit, nu e grav, doar masina... Masina s-a dus, gata.
- Deci nu-s inger? Si ea, ea ce face? Ce a patit? De ce m-a chemat?
- Sunt aici, dragule, aud in sfarsit vocea prietenei mele. Te-am vazut de la fereastra cabanei. Vroiam sa te rog sa cumperi paine cand vii sambata. Aici nu gasesc nimic. Apoi am ramas si fara baterie la celular.