agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-27 | [This text should be read in romana] |
VII. SCĂNDURA
1. Semnele, asupra carora am insistat poate prea mult, ma ĂŽndreptateau sa presimt apropierea unui fel de ĂŽnceput si de sfârsit spre care se parea ca ma ĂŽndrept. Ăn afara momentelor de slabiciune, ĂŽnca destul de frecvente, asteptam acum linistit ceva care putea sa vina sau nu (ĂŽmi era egal). Alungând tentatiile explicative, partea mea activa, desi hotarâtoare, nu trebuia decât sa ma mentina disponibil. Asa se face ca ĂŽntr-o zi de vineri, ratacind la ĂŽntâmplare pe strazi, am ajuns la marginea de dincolo a unui cartier periferic. Simteam apropierea câmpului. Strabateam o ulita prapadita, cu santuri napadite de buruieni. Casele pareau nefiresc de mici, niste cocioabe. Patru copii se ghemuisera pe scara de ciment a unei cladiri mai rasarite, pesemne o macelarie, si ma urmareau cu privirile, banuitori. Dupa un timp m-am oprit. Locul acela ĂŽl cautasem, o curte imensa, ĂŽmprejmuita cu un gard de lemn vechi si putrezit, ĂŽnauntru câteva scânduri ĂŽnaalbenite de ploi si de soare, aruncate de-a valma. Deasupra portii, o firma aproape stearsa: DEPOZIT DE CHERESTEA. Am deschis poarta si am intrat. Curtea aceea aveam senzatia ca o cunosc bine, parca dintr-un vis. Mai spre fundul ei se ĂŽnalta o casa darapanata, cu o singura ĂŽncapere la etaj, iar printre scânduri se misca silueta familiara a unui batrânel marunt si obosit, m-am ĂŽndreptat spre el. âBuna ziua, domnule Simaâ, am spus. Batrânul s-a ĂŽntors spre mine, m-a privit o clipa. âPoti sa-mi spui cum vreiâ, mi-a raspuns, âdar sa stii ca ma confunzi...â Poate nu era chiar el, poate ma ĂŽnselasem, dar prea semana, asa ca m-am decis sa-l numesc mai departe asa. Domnul Sima s-a asezat pe o scândura, avea o gura foarte mica, un fel de gurita si zâmbea cu ea, ma simteam jignit ĂŽmi parea bine ca-l revad dar de ce ma ĂŽnselase, atunci, cu lacrimile lui ĂŽnghetate? âAsta iarna plângeai, domnule Sima, ziceai ca mori, tineai sa ma convingi...â âStai sa veziâ, mi-a raspuns el, âe clar ca ma confunzi...â âMai bine s-o lasam balta, domnule Simaâ, i-am spus, âdumneata ai fi ĂŽn stare sa plângi si acum, ca soferul ala care m-a plimbat o zi ĂŽntreaga pe gratis si mi-a aratat, plângând, toate institutiile culturale din Bucuresti, inclusiv Casa Scoalelor...â âO fi fost beatâ, a spus linistit domnul Sima pe când eu asteptam plictiseala adânca, vidul si neĂŽncrederea care urmeaza dupa o solicitare prea puternica. Ăncet, ĂŽncet, vuietul departat al orasului s-a stins, topit parca de zapuseala zilei (ma gândeam la Zenobia ca la martorul si arbitrul existentei mele), m-as fi asezat pe scândura, lânga batrânelul acela. âCe sa-i faci, domnule Simaâ, am spus, âcâteodata ne credem buricul pamântului si poate chiar suntem, pentru ca pamântul asta are sumedenie de burice...â M-am oprit sa respir, domnul Sima se uita ĂŽn alta parte, m-am asezat lânga el, pe scândura. *Ăn Corsica a fost internat un cetatean obsedat de regulile circulatiei. Instalat cu carabina la fereastra casei, el tragea ĂŽn automibilistii care nu respectau sensul giratoriu. 2. Am stat un timp pe scândura, soarele ardea ĂŽnca destul de tare, domnul Sima tacea, zâmbea cu gurita aia mica a lui, l-as fi pleznit peste ea, pe urma l-am uitat, simteam ca se apropie momentul ĂŽn care toate miscarile mele din ultimele zile aveau sa se lege de la sine. Din când ĂŽn când ma ĂŽncerca revansa, acum neputincioasa si sporadica. (âNimeni din miliardele de oameni care au populat de-a lungul vremurilor pamântul asta amarât nu ne-a pastrat imaginea iubirii-miracol, si toti credeau ca iubesc. Nimeni nu mai stie cât de stralucitoare e iubireaâ, si asa mai departe...) Asta a durat o clipa si ĂŽnca una. Deasupra, pe cer, de nu stiu unde, aparuse un norisor alb, avea exact conturul fetei mele. Acolo unde ar fi trebuit sa-mi fie urechea stânga s-a linit un alt norisor, ceva mai mic, privea prin mine. Pe urma s-au contopit amândoi, curgeau unul prin altul ca niste ape ĂŽnfratite (âsa nu ma lasi singur, Zenobia!â). Eram ĂŽn mine, unul singur, desi singuratatea disparuse. Nimic n-ar fi putut sa ne desfaca ĂŽnclestarea. Ăn jurul nostru se lasase o tacere uriasa, ca ĂŽntre doua tunete. Vedeam pâna dincolo; unde se roteau astrele, si pâna dincolo de ele. Pluteam usori si liberi deasupra pamântului pe care ne asteptau trupurile noastre pline de un simt al inutilului si al neantului, distantele mi se pareau nostalgice, nu stiu cum sa spun. Oceanul de tacere vuia de zgomotul rotirilor din noi, axele lumii bubuiau printre pilonii ĂŽnclestarii noastre, âma bucur ca ai venitâ, spunea domnul Sima, âpoate ca ne vedem pentru prima oara...â Eram din nou lânga el, pe scândura, ĂŽn curtea aceea napadita de buruieni. *Lui Charles Smith, ĂŽn vârsta de 137 ani, i-a fost amputat si cel de-al doilea picior. Din pricina unor turburari circulatorii, primul picior ĂŽi fusese amputat cu doi ani ĂŽn urma. 3. Pe urma am auzit iar zumzetul orasului, pesemne ca pe strazi viii si mortii ĂŽsi reluasera forfota din totdeauna, dupa treburile lor exacte. Domnul Sima privea ĂŽn gol, arata ca o darâmatura, ca un câine mort, cred ca ĂŽl obosise arsita cruda a soarelui. Cu unghiile de la mâna dreapta smulgea aschii din scândura de sub noi. âLemn putredâ, spunea, âcadavrul unui cadavru...â Mi se facuse rusine, dar sa lasam... (Ănvatasem singur sa gândesc cu mâinile.) âPoate ar fi vremea sa recapitulamâ, am spus. âDe la gura unuia la urechea celuilalt se naste, vrând-nevrând, o balanta...â Domnul Sima s-a uitat o clipa ĂŽn sus si a lacrimat din pricina luminii prea stralucitoare. âAcumâ, a oftat el, âsunt prea batrân ca sa mai recapitulez, mi-a crescut par pe urechi, se vede cu ochiul liber...â Apoi s-a aplecat spre mine. âUita-te ĂŽn urechea meaâ, a spus. M-am uitat ĂŽn urechea lui, nu se vedea nimic ĂŽn afara vârfului aceluia galbui si a golului negru-cleios acoperit cu firisoare albe si ĂŽncretite. âPoate mai ĂŽnauntruâ, mi-a spus, âunde ĂŽncepe ĂŽntunericulâ, dar nici acolo nu se vedea nimic. âCe vezi?â m-a ĂŽntrebat domnul Sima. âNimicâ, i-am raspuns. âPacat!â a ĂŽncercat el sa ma consoleze. âAr fi frumos daca fiecare ar vedea gândurile celuilalt... Ănseamna ca ai facut drumul degeaba...â âOricum, dumneata n-ai nici o vinaâ, am spus. ,,Eu te consider si asa un ĂŽntelept, desi ĂŽntelepciunea dumitale ca si urechea, mi se pare cam ĂŽmputita... Dar hai sa ne ĂŽnchipuim ca am venit sa-ti pun ĂŽntrebarea...â âCe ĂŽntrebare?â Parea amuzat si speriat, ĂŽn acelasi timp. Ridicase sprâncenele si ĂŽncretise fruntea, ai fi zis ca era gata sa pufneasca ĂŽn râs sau s-o ia la fuga. âN-avea grija, domnule Simaâ, l-am linistit eu, ân-am sa pun ĂŽntrebarea la care te gândesti. Poate ca nici n-o stiu... De data asta am sa te ĂŽntreb ceva simplu, ceva care se poate spune...â âAtunci ĂŽntreaba-ma, poti sa ma ĂŽntrebi, n-ai decât, nu te opreste nimeni, nu-i asa? Uite, ĂŽntreaba-ma despre pustiul Kalahari, de exemplu, sau despre ce doresti, dar tine seama ca eu nu stiu nimic, ce sa stiu? Si chiar daca am stiut vreodata ceva, fii sigur ca am uitat.â âN-are a face, domnule Simaâ, am spus, âdumneata esti batrân, treaba dumitale, poate ca stii vreunul din adevarurile batrânilor pe care eu n-am avut cum sa le cunosc, sau alt adevar...â âSa veziâ, a spus domnul Sima (si ai fi zis ca ĂŽsi vorbeste singur, la ureche), âdintre adevaruri sau cum le zici dumneata, eu nu mai tin minte decât unul, pe care n-ai avut cum sa-l cunosti, fiindca n-a fost cazul. E singurul pe care ti-l pot comunica si te rog sa-l retii: când esti foarte batrân, sau chiar ceva mai devreme, te p... pe tine. Asta e singurul adevar pe care ĂŽl mai tin minte...â âDumneata, domnule Simaâ, i-am spus, âte joci cu mine un fel de joc care nu mi-a placut niciodata...â âPacatâ, a spus domnul Sima, si zâmbea, ĂŽmi venea din nou sa-l pleznesc. ,,Era un joc frumos, tin minte ca ĂŽl jucam cu placere câteodata. Dar poate ca ar fi bine sa intram ĂŽn casa, prea arde soarele, cu toate ca amiaza a trecut de mult...â âSa intram, domnule Sima, de ce sa nu intram?â am convenit eu si ne-am ridicat amândoi de pe scândura, am intrat ĂŽn casa, ne-am dus ĂŽn odaia de sus. *O echipa de zoologi australieni a descoperit o specie de broasca deosebita de celelalte prin faptul ca e capabila sa-si cloceasca ouale ĂŽn propriul ei stomac si sa nasca pe gura puii complet dezvoltati. 4. Ăn casa era mai racoare, oricum nu ne mai batea soarele ĂŽn cap, dar din cauza luminii prea puternice de afara acum abia vedeam, urcasem pe dibuite scara interioara. âNu vrei sa-ti fac un ceai?â m-a ĂŽntrebat domnul Sima de undeva, de lânga mine, mai mult ĂŽl simteam decât ĂŽl vedeam. âNu, domnule Simaâ, am spus, ânu vreau.â âFoarte bineâ, a ĂŽncuviintat domnul Sima, âatunci sa ne asezamâ, si am simtit cum ĂŽmpinge un scaun spre mine dar nu m-am asezat. Dupa un timp ochii mi s-au obisnuit cu lumina aceea scazuta. Singura fereastra a ĂŽncaperii era acoperita cu o perdea de hârtie neagra, pusa cam strâmb, sub ea se afla o masa de lemn ĂŽngusta si lunga pe care zacea o forma omeneasca, un fel de manechin, m-am apropiat de forma aceea, am dat la o parte perdeaua de hârtie, lumina a umplut ĂŽncaperea. âIa te uitaâ, am spus, âe chiar sotul doamnei Gerda, mâncatorul de frisca...â Si l-am zgâltâit destul de tare, âscoala-teâ, i-am spus, âsi du-te de cumpara ĂŽnghetata, pentru toti trei...â El nu s-a miscat, parea ca nu ma aude, dormea dus ĂŽn redingota lui impecabila, tinea ĂŽn mâna stânga bastonul cu maciulie de argint. âDegeabaâ, a spus domnul Sima, âtrei zile nu se mai trezeste...â âAtunci sa-l lasam sa doarmaâ, am spus, si ma ĂŽntrebam de ce vorbeam pe soptite. âVa sa zica, domnule Sima, locuiti ĂŽmpreuna...â âDa' de unde!â mi-a explicat domnul Sima. âel e aic doar ĂŽn treacat, ca sa mai prinda consistenta...â âDaca doarmeâ, am spus, de data asta cu glas tare, poate ca ar fi mai bine sa tacemâ. âAsa eâ, a convenit domnul Sima. âSa stam jos si sa tacem.â Ne-am asezat fiecare pe câte un scaun si am tacut destul de multa vreme. *Doi nevazatori britanici au reusit sa traverseze Canalul Mânecii pe schiuri nautice. 5. Fiindca ma plictiseam veghindu-l pe cel ce dormea am ĂŽnceput sa ma uit pe fereastra. De acolo, din odaia de sus, vedeam numai vârfurile copacilor, spre stânga un salcâm, mai ĂŽn fata si spre dreapta un nuc urias cu doua brate principale, la orizont un sir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au ĂŽnceput, pe nesimtite, sa se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura usurel, balansul plopilor mai mult ĂŽl banuiam, cerul parea lipit de ei, se clatina odata cu ei ĂŽntr-un fel de miscare compacta, vârfurile nucului se ĂŽnaltau indiferente, ca iarna când ĂŽsi uita seva ĂŽn adâncurile trunchiurilor Ma gândeam la scândura de jos pe care statusem, poate vibra si ea. O seva navalnica napadise lumea, fiorul ei atinse creanga cea mai de sus a nucului, se abatu asupra salcâmului... Pe partea libera a cerului se opri o pasare, stiam ca era moarta, eram chiar eu pe catafalcul verde, ĂŽnspaimântator, stateam ĂŽn aer rotund si nemiscat, cu aripile strânse. Câtva frunze s-au ĂŽntins spre mine sa ma mângâie, plopii s-au apropiat si, ĂŽmpreuna cu ei, salcâmul. S-au lipit de mine, acoperindu-ma. Ăncepuse sa se ĂŽntunece dar distingeam perfect fiecare crenguta, fiecare frunza, fiecare nervura, vedeam pâna si petele rosiatice-galbui de pe cele câteva frunze ale nucului care uitasera sa pice de cu iarna. Pluteam ĂŽn haloul acela, vârfurile arborilor cuprinsesera tot orizontul, ma simteam bine, acolo, ma priveam cu duiosie, fara pic de regret. O melancolie lichida, dulce-amara, curgea prin mine... Deodata totul s-a retras, am reintrat ĂŽn mine, ma aflam pe scaunul din fata ferestrei, omul acela continua sa doarma tihnit, cu fata ĂŽn sus, pe când alaturi, pe scaunul sau, domnul Sima ĂŽsi desena cu aratatorul de la mâna dreapta un cerc nevazut si neĂŽntrerupt, deasupra genunchiului drept. Târziu, când am plecat, simteam o puternica nevoie de a urina. *Culcat pe vârfurile ascutite ale urnor cuie ĂŽnfipte ĂŽntr-o scândura, fachirul elvetian Mirna Bey (pe numele adevarat Augustin Fournier) a coborât ghetarul din Saas Fee, la peste 3000 metri altitudine. Ămbracat numai cu un slip din piele de leopard si purtând pe cap un turban, Mirna Bey a folosit drept saniuta scândura plina de cuie. 6. Apropierea toamnei acoperise cerul cu sticla stravezie. Totul parea stralucitor. Ma aflam pe strada, langa Piata Filantropiei, citeam un anunt scris cu cerneala pe o eticheta lipita de un stâlp. Cineva ĂŽsi pierduse câinele si oferea o buna recompensa aducatorului. Maria trecea pe partea cealalta, umbla ca nauca, nu m-a vazut. Am traversat strada, am ajuns-o din urma, s-a oprit. Ăi luceau ochii, poate din cauza cerului, dar tremura ĂŽn rochia ei mototolita. Purta un ciorap alb si unul albastru. âMariaâ, am spus, âunde umbli de atâtea zile? Ai tai te cauta, la disperare...â âMa duc acasaâ, mi-a raspuns. Avea o voce egala, care parea ca nu participa la sensul cuvintelor. O resemnare mâhnita ĂŽi acoperea fata. Pesemne ca asa aratau cei care, ĂŽn zorii Marathonului, asteptau venirea mortii. Atâta doar ca ei se pregateau s-o ĂŽntâmpine pieptanându-si cu gratie pletele lungi... âBine faciâ, i-am spus, âpentru ca exista, oricât, o dragoste filiala, cunosc si eu un caz, era una, Pero a lui Cimon, pe taica-sau ĂŽl condamnasera concetatenii la moarte prin ĂŽnfometare, ea l-a salvat alaptându-l zilnic cu laptele ei incestuos...â Ma asteptam ca gluma mea suficient de tâmpita s-o readuca pe Maria acolo unde ne aflam dar ea parea ca ma aude, statea ĂŽn fata mea ca un pustiu. âMa duc acasaâ, a repetat. âMa duc sa ma marit...â Cuvintele ĂŽi ieseau din gura ca niste cutite aruncate ĂŽn ea ĂŽnsasi, dar ma zgâriau si pe mine ĂŽn traiectoria lor smintita. Revansa ĂŽmi soptea ca nu eu hotarâsem ĂŽntâlnire aceasta, ma gândeam sa nu ma mai gândesc dar as fi vrut s-o scot pe Maria din apele ei moarte. âSa-ti spun o chestieâ (vorbeam repede, s-ar fi pur crede ca eram voios), âacum vreo doi ani inventasem un joc, ĂŽi ziceam orizontala: puneam cap la cap câteva vieti nu-mi trebuiau prea multe, si ma pomeneam, de pilda lânga Raymondus Lullus, vorbeam cu el ĂŽn limba catalana. Dupa un timp, jocul m-a plictisit, era prea multa ciuma si holera ĂŽn el. Atunci m-am hotarât sa-l schimb, sa trec pe verticala, si mi-am lasat barba. Când a ajuns destul de mare am ras-o de pe jumatatea stânga a obrazului, ĂŽmpreuna cu partea de mustata respectiva...â Maria tacea, privea ĂŽn gol, mohorâta, parea o femei-ecopil dar sufletul ĂŽi mirosea a câine mort. âAveam planuri mari, fii atentaâ, am continuat eu. âAsa, cu barba numai pe o jumatate a fetei, ma pregateam pentru marea ĂŽntâlnire de dragoste. Tii minte? Veneam si pe la tine, la atelier... Pe urma, mi-am ras si jumatatea de barba ramasa si m-am mutat pe-un coridor, pe calea Mosilor colt cu bulevardul Domnitei. Pe urma, am plecat ĂŽn mlastini...â âCu domnul asistent universitar Ioachim ma maritâ â , m-a ĂŽntrerupt Maria. âO sa plezneasca mama de fericire...â âSi Iason?â am ĂŽntrebat-o. âNu mai stiu. Sper sa fi crapat si el...â Vorbea ĂŽn sila, abia ĂŽsi suporta cuvintele. Aveam senzatia naucitoare a unuia care intra ĂŽntr-o camera unde stie locul fiecarui lucrusor si, iata, gaseste totul ravasit, darâmat, acoperit de molozuri. âStai sa veziâ, am spus, âmai stiu un caz cu un baiat simpatic, unul Robescu. Asta spunea mereu ÂŤafter youÂť, ĂŽi placea lui asa. Daca erai cu el si vroiai sa intri ĂŽntr-o camera, se dadea frumos la o parte, spunea ÂŤafter youÂť si te lasa pe tine sa intri primul. Daca vroia sa fumeze, scotea pachetul, ĂŽti oferea o tigara, spunea ÂŤafter youÂť si asa mai departe. Cred ca venise pe lume numai ca sa spuna ÂŤafter youÂť si sa ne duca, fiindca ne-a luat-o ĂŽnainte la toti: s-a curatat, primul, la nouasprezece ani...â Ămi ascultam palavrageala. Vedeam ĂŽntreaga ĂŽncâlceala a ghemului pe care ĂŽl crezusem bine rostit. Cunosteam firul, ar fi trebuit sa-l apuc de un capat si sa trag dar nu se putea asa, dintr-o data. Ma temeam sa nu sporesc blestemul ĂŽncâlcelii. âMa sufocauâ, spunea Maria. âDe mica ma sufocau...â Pesemne ĂŽnsa ca mi-a intuit nelinistea, s-a gândit sa ma crute. âDe data asta ne-am nascut gresit, dar nu-i nimicâ, a oftat ea. âPoate ca data viitoare...â Pe urma s-a aplecat spre mine, aveam pe piept o insigna cu un sarpe. âE frumoasaâ, a spus. âMi-o dai si mie sa mi-o pun, un pic?â âTi-o dau de totâ (ma bucuram, mi se parea ca ĂŽsi revine). âMai am ĂŽn buzunar una, cu o balanta. Le-am gasit pe strada...â A luat insigna, si-a prins-o de rochie. âAm s-o pastrez, ca amintireâ, a spus. Ăsi umflase pieptul firav, mângâia insigna. Ma uitam la ea: asa, plapânda cum era, avea de dus o straveche si cumplita batalie. Atunci i-am pus, pe invers, ĂŽntrebarea care se pune de obicei copiilor: âPe cine urasti tu mai mult? Pe mama sau pe tata?â âPe amândoi, la rândâ, a raspuns ea fara sa ezite. âPe fiecare, dar mai mult pe mama...â Pe urma am tacut o clipa, ĂŽnaintea despartirii. Maria zâmbea ca din alta lume, mângâia insigna. *Unei gorile de sex feminin i s-a luat puiul nascut ĂŽn gradina zoologica din localitatea Columbus, deoarece nu vroia sa-l hraneasca si ĂŽl tinea tot timpul cu capul ĂŽn jos. 7. Câteva zile mai târziu i-am spus Zenobiei ca ar fi timpul sa ne ĂŽntoarcem ĂŽn mlastini. âAici am terminat, mai avem niste treburi pe acolo...â Eram sigur ca Zenobia ĂŽntelegea exact ce vroiam sa spun chiar daca taceam. âSi când crezi ca ar fi bine sa plecam?â m-a ĂŽntrebat. âPoate chiar mâine...â Zâmbeam, ĂŽmi aminteam ca odata, mai de mult, ĂŽntr-o zi de martie, stateam pe culoarul unui vagon de clasa a treia, as fi fumat, era ĂŽnghesuiala mare, nu-mi puteam misca mâinile. Venisem devreme la gara aceea periferica, mai era un sfert de ceas pâna la plecarea trenului când usa unui compartiment arhiplin s-a deschis brusc. Ăn prag s-a ivit un tânar ĂŽnalt si slab, cumplit de palid. Ăl ĂŽnsotea o femeie marunta, abia ĂŽi ajungea pâna la mijlocul pieptului, ĂŽl tinea de mâna ca pe un orb sau ca pe un copil. âPardonati!â striga ea (vroia sa se exprime cât mai frumos), âpardonati!...â Ceilalti le faceau loc, cum puteau. Daca se ĂŽntâmpla ca vreunul sa nu se dea la o parte din drum, femeia aceea mititica ĂŽl implora aratând cu mâna ĂŽn sus, spre fata chinuita a barbatului: âĂi e rau... A mâncat o galeata de mucenici...â Argumentul acesta convingator a ajutat-o sa-si duca barbatul de-a lungul culoarului si sa-l coboare ĂŽntre linii. Acolo, chiar sub ferestrele vagonului ĂŽn care ma aflam, barbatul s-a lasat moale pe vine, si-a tras pantalonii ĂŽn jos... Avea o privire trista, pierduta. Femeia statea ĂŽn picioare, lânga el, si repeta disperata: âPardonati!... Pardonati!..â , Ceilalti vadeau atâta ĂŽntelegere a omului de catre om ĂŽncât m-au ĂŽnduiosat, ca la cinema când eroul moare, nevinovat, ĂŽn bratele iubitei. Se faceau ca nu-l vad, se uitau peste el, spre alte linii cu vagoane de marfa... *Ăn cadrul cercetarilor consacrate âmaladiei lui Parkinson â s-au ĂŽnceput incursiuni ĂŽntr-un domeniu pâna ĂŽn prezent necunoscut, cel al regularizatorilor biochimici ai instinctelor si sentimentelor umane. 8. Asa se face ca a doua zi am parasit orasul. Trenul pleca din aceeasi gara periferica. De data asta, poate pentru ca era la amiaza, se gaseau destule locuri libere dar noi am ramas la fereastra ca sa privim lanurile de porumb ĂŽngalbenite, apele namoloase ale Sabarului, luncile albastrii ale Argesului si Neajlovul pierdut, printre fantomatice mlastini si ĂŽntunecate paduri... Când am coborât ĂŽn gara aceea, valuri de liniste senina m-au napadit din crestet spre talpi, ca sa se scurga ĂŽn pamânt. Ma ameteau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunare, o clipa mi l-am ĂŽnchipuit afundându-se ĂŽn apele fluviului, ca un hipopotam greoi, cu pielea ĂŽncinsa de soare. Noi am trecut peste podul pustiu. Dincolo se ĂŽntindea pâna departe digul si marginea de stuf ĂŽnca verde a mlastinei. Am mers un timp cu Zenobia, ĂŽnceputul de toamna acoperise cu flori mov-ruginii goliciunea salbatica a locului. Pe dig, pamântul era negru si crapat, ne-am fi putut crede pe craterul unui vulcan. Când gara a ramas mult ĂŽn urma iar ĂŽn fata noastra, pe dreapta mlastinei, s-a ivit pata roscata a padurii, i-am spus Zenobiei: ,,Acum te las. Poate ca o sa ĂŽntârzii. Tu, du-te si asteapta-ma...â âAm sa te asteptâ, a spus Zenobia si m-a sarutat pe obraz. Un timp, i-am urmarit de-a lungul digului silueta subtire si singuratica. De câteva ori s-a oprit, si-a fluturat mâna. âSa fii cuminteâ, mi-a strigat. *Peste 350000 de canadieni au luat parte la concursuri populare de alergari, de ciclism sau de fuga pe picioroange, ĂŽn prima editie a festivalurilor sportive anuale organizate ĂŽn memoria lui Terry Fox, tânar-ul devenit celebru dupa ce, suferind de cancer si având piciorul drept amputat, a ĂŽnceput âMarathonul Sperantei â. La ĂŽntrecere au luat parte, printre altii, o fata oarba, din Ottawa si o bâtrâna de 73 de ani, din Thunder Bay, Ontario. 9. Am coborât de pe dig, spre partea câmpiei, printre gramezi de buruieni si flori de câmp, vorbeam cu ele. Poate din cauza aerului meu ĂŽnca citadin ĂŽmi puneau piedica, ma trânteau. De câteva ori m-au zgâriat pe mâini si pe fata. O pasare albastra mi-a cerut ceva; am scos din buzunar bucata de pâine si i-am ĂŽntins-o pe palma. A luat-o din zbor. Ar fi putut la fel de bine sa-mi ia ochii. Mergeam ĂŽn zigzaguri anapoda, ma ĂŽnvârteam ĂŽn loc, stiam ca oricât as fi ratacit aveam sa ajung la timp. Mai sus, din gura padurii, venea un drum, ĂŽl cunosteam, n-aveam pic de ĂŽncredere ĂŽn el. Apoi au navalit oile, turme ĂŽntregi. Cât vedeam cu ochii parea ca pulberea pamântului tresare, zvâcneste si behaie. O avalansa tremuratoare aluneca pe mii de picioruse. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigate niste pastori-militari, goi pâna la brâu si smoliti de soare. Ămbracati ĂŽn pantaloni de pânza galbuie si aspra, târându-si anevoie bocancii prafuiti, pastorii-militari mergeau strigând si ĂŽnvârtind ĂŽn aer toiegele, ca pe niste baghete uriase. Fiecare dintre ei scotea alte sunete, numai ale lui, cele, mai ciudate sunete pe care le-am auzit vreodata. Simteam, totusi ĂŽn ele, un fel de sfiala: se vedea bine ca oile nu erau ale lor ci ale Marelui Stapân neiertator si invizibil, caruia nu se putea sa-i scape nimic. Mânati si ei, aici, prin arsita dusmanoasa a câmpiei, pastorii-militari mergeau ca ĂŽn delir, cu fruntile spre cer, fluierând, tipând, chiuind, gemând, mieunând, icnind, latrând. Mergeau cu ocnii ĂŽn sus, halucinati, imitând pasarile si vântul si frunzeie. Putin le pasa de orice ĂŽn afara de oile carora li se adresau cu o uluitoare lasitate. Pe unul dintre ei l-am auzit cum ĂŽncerca sa linguseasca o namila de berbec care ĂŽsi proptise botul ĂŽn pamânt la câtiva pasi de mine: âHai ma, Cerbule!...â ĂŽi spunea. Apoi o voce a rasunat de departe, acoperind vacarmul: âVacile, maaa!... Feriti ca le omoara...â Atunci pastorii-militari s-au pornit sa scoata alte sunete, alte strigate, alte chiuituri, la fel de nemaipomenite. Iar oile, ĂŽntelegându-i la perfectie, s-au repezit de-o parte si de alta a pajistei, lasând loc liber. Pe drumul dinspre padure venea cireada calma a vacilor purtându-si domol ochii umezi si coarnele ucigatoare. *Constatând ca oile sufera mai mult de umezeala decât de frig, un crescator din Noua Zeelanda, si dupa el câtiva crescatori din Marea Britanie, le-au ĂŽmbracat ĂŽn impermeabile confectionate din polietilena. 10. Am mai ramas un timp acolo, ma simteam bine ĂŽn paienjenisul moale al pajistei, as mai fi stat, dar cerul se facuse pe nesimtite violet iar peste linia colinei se arata un nor urât, ca de pacura, si m-am gândit sa-mi caut adapost. Stiam pe aproape câteva salcii batrâne, gaunoase, murdare, le mângâiasem altadata firele lungi, ĂŽmbâcsite de mâluri, care le atârnau pe trunchiuri ca niste plete, si am pornit spre ele. Mergeam grabit pentru ca cerul se ĂŽntuneca vazând cu ochii si auzeam, departe, ecoul ĂŽnfundat al tunetelor. Apoi, brusc, ĂŽn jurul meu au ĂŽnceput sa cada traznetele. Cadeau ĂŽn rafale, unul dupa altul, ca dintr-o mitraliera gigantica perfect reglata, cadeau troznind si bubuind, lumina lor ma orbea, cadeau ĂŽn cerc precis, cu diametrul neschimbat, ĂŽnconjurându-ma si urmarindu-ma pas cu pas, ca ĂŽntr-o joaca dementiala. Ma aflam ĂŽn centrul cercului care mergea odata cu mine si se oprea cu exactitate de câte ori ma poticneam. Când am ajuns la salcii m-am repezit spre una dintre ele si m-am ghemuit acolo, printre crengi. Tirul s-a ĂŽntetit pastrându-ma la mijloc. Stateam cu fruntea lipita de trunchi, crengile ma ĂŽntepau, furnicile ĂŽncepusera sa-mi misune pe fata, vedeam prin pleoape exploziile rosii-negre, vibram la vuietul cerului, mi se parea ca sosise clipa marelui sfârsit si asteptam, nu stiu de ce, navala apelor devastatoare. Fireste, nu-mi era frica, grandoarea catastrofica exclude panicile marunte. Stateam acolo, sub traznete, ĂŽntr-un sfârsit care nu era al meu, puteam sa mor, nu depindea numai de mine, intrasem ĂŽn maretia altor legi si ele nu ma faceau neputincios. Eram cum eram, stateam cum stateam, dar ce simteam nu semana deloc a moarte. Ămi aminteam bine: odata când murisem pentru un timp, ma napadise o nemarginita melancolie placuta si senina. Atunci, ma cufundam ĂŽntr-un fel de bunatate duioasa si resemnata, pluteam ĂŽn zonele unui regret imens, nedureros ci doar ĂŽndoliat. Acum, nimic din toate astea: stateam ca o piatra sau ca o creanga sau ca o salbaticiune, cu simtamintele unei pietre, ale unei crengi sau ale unei salbaticiuni, ĂŽntr-o participare deplina si activa. Eram o particica din nimic, gata sa reintre ĂŽn matca fara sa se piarda, firesc si fara urma de tristete. Curând poate (nu mai stiu) cercul de traznete m-a parasit. Bubuiturile au rasunat tot mai departe, dincolo de colina. Apoi, s-au stins si a urmat o liniste cumplita. *Ăn noptile ploioase, fara luna, din toamna fiecarui an, ĂŽn satul indian Jatinga (Assam) se aduna stoluri imense de pasari de diferite specii. Ele zboara spre orice sursa de lumina, oricât de puternica, zdrobindu-se de pamânt sau plutind ĂŽn cerc, cu mare viteza, timp ĂŽndelungat, pâna cad, moarte de oboseala. Interesant e faptul ca ele sunt atrase numai de sursele situate la cel mult un kilometru de centrul satului. 11. M-am oprit pe o colina, la poalele unei vii si ale unui lan de porumb uscat. La picioarele mele, sub panta abrupta, curgea alene râul. M-am ĂŽntins la pamânt, cunosteam fiecare bolovan, fiecare copac. Mai jos, ĂŽn mijlocul apei, se afla limita stricta a plimbarilor mele din primavara cu barca aceea ponosita (simteam parca ĂŽn talpi lemnul putrezit sub pojgnita de smoala). Acolo, pe un mic ostrov, ma ĂŽntâlneam de obicei cu o capra alba cu barbuta ciudat de lunga, avea ochii rosii, venea la mal sa ma ĂŽntâmpine, o ĂŽntrebam âce mai faci, domnisoaraâ, câteodata ĂŽmi raspundea, behaind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se ĂŽngalbenisera, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile ĂŽnca verzi se miscau ĂŽn vânt. Priveam peisajul: mai lipseau doar luntrea, pescarul multumit si câteva ratuste, eventual salbatice, plus lebada si vânatorul cu pusca si câinele fidel si moara, ca sa ma simt ca ĂŽntr-o poezioara a dusmanului meu personal Johann Wolfgang Goethe (wurde im Jahre siebzehnhundertneunundvierzig zu Frankfurt am Main geboren. Seine Eltern waren... si asa mai departe). Atunci a venit spre mine un om urât, ĂŽmbracat cu o camasa neagra de murdarie, despicata ĂŽn spate de la brâu pâna aproape de ceafa si ĂŽncaltat cu niste galosi de cauciuc. Omul târa dupa el un carucior metalic ticsit de ierburi si de buruieni bine ĂŽndesate. Tragea din greu, gâfâind, mergea piezis pe panta, ma temeam sa nu se pravaleasca. Ajuns ĂŽn dreptul meu, omul s-a oprit, m-a salutat, a proptit cu doi bulgari mai uscati rotile caruciorului si s-a asezat sa fumeze o tigara. âParca te-as cunoaste de undevaâ, m-a iscodit ei dupa ce a tras un fum, doua. âN-as credeâ, i-am raspuns. âNu ti-am adus eu, dumitale, pe vara, niste lapte?â a reluat el. âNici vorbaâ, l-am asigurat eu. âAtunci sa stii ca ti l-a adus nevastaâ, a insistat el. âDa' de unde...â âPacatâ, a spus omul. âAveam lapte de capra, care e cel mai bun, fiindca vindeca si oftica...â âSi acum nu mai ai?â m-am interesat eu, ĂŽntr-o doara. âNu mai amâ, mi-a raspuns. Ma uitam spre ostrov. Capra alba aparuse de nu stiu unde. Desi se afla destul de departe o vedeam cum râde la mine saltându-si barbuta. âDe ce nu mai ai lapte?â l-am ĂŽntrebat pe Goethe acela. âTi-a murit capra?â âCum sa moara?â (Omul m-a privit banuitor.) âPe vara aveam patru, cu a batrâna, dar pe una din alea micile am dat-o din cauza nevestei ca prea se juca cu ele, nu mai avea timp de nimic, ca ele se joaca... Nu-i vorba, ĂŽmi e si mie mai usor cu trei decât cu patru, la pascut, ca ele nu manânca orice, la nimereala. Le duci de lant si ele te trag ici, colo, aleg mâncarea dupa gust, pe urma se joaca, le place... Când ma opream sa rasuflu alea micile se jucau cu mine, ma calcau ĂŽn picioare, uite pe-aici ma calcau, pe cap...â Ma uitam spre ostrov. Capra alba se topise ca un fum. Ma gândeam ca, totusi, n-avea unde sa se ascunda ĂŽn ierburile marunte... âSi te tii asa, dupa ele, tot timpul?â am ĂŽntrebat, ca sa mentin conversatia. âDe ce sa nu ma tin ca am trei putini cu brânza de la ele, si lapte am, si oua, de toate, am tot ce-mi trebuie, n-are decât sa vina iarna...â âOuale, tot de la ele le ai?â âCum adica, de la ele?â (Omul m-a privit din nou, mirat si banuitor.) âOuale sunt de la gaini, asta stie oricine, dar de la ele am brânza si lapte, am de toate... De-asta le strâng si eu buruieni, ca le manânca grozav. Le place...â Parea ĂŽncântat. âPe vara, le-am strâns o capita. A doua o dau gata pâna vin ele acasa...â âPai unde sunt?â âLa tap, unde sa fie? Le-am dus la tap, ĂŽn alta comuna, ca acolo e si apa curata, de izvor. Ănainte le duceam la alta gazda, dar n-avea apa buna. Le tin la tap cât e nevoie. Pentru aia batrâna platesc o suta optzeci de lei numarati, o mai si mulge omul dar acum se alege cu putin, cam un litru pe zi, tot e ceva... Pentru alea micile mai dau o suta...â âSi tapulâ m-am interesat eu, âe vrednic?â âEsteâ, mi-a spus. âAlea micile sunt de la el...â âStiam si eu pe-aici o capra, una albaâ (am aratat spre ostrov). âE a dumitale?â âCum sa fie a mea?â Parea indignat. âAia e alta, care a murit de trai rau. Era a lui Chitic, pârlitul dracului... Vroia sa ia ĂŽn locul ei o iada de la mine, din samânta aleia batrâne, dar nu i-am dat-o, cum sa i-o dau? Se ruga el de mine, zicea ca-mi plateste oricât vreau pe ea dar i-am spus: ma, degeaba te rogi tu de mine ca nu ti-o dau s-o surghiunesti tu acolo, pe ostrov, legata la tarus, ca o mucenica. Oricâte parale ai scoate, nu ti-o dau pentru ca la toamna o tai, o fac pastrama si o manânc cu nevasta...â âSi când s-au ĂŽntâmplat toate astea?â l-am ĂŽntrebat. âPe varaâ, mi-a spus, âsa fie doua luni de-atunci, de când s-a prapadit aia alba. Dar sa stii ca se mai arata la unii si-si plânga soarta... Mai rau e când se arata ca uliu, cu pene, ca te ciocane ĂŽn cap pâna la sânge, nu stii ce zace ĂŽn ea...â âUite-o!â am spus (râdea la mine, pe ostrov). Omul s-a uitat, pe urma s-a ĂŽntors spre mine N-o vad, ti se arata numai dumitale. Daca e fara pene, e de bine. Ănseamna ca e vremea sa te duci unde stii dumneata...â . Dupa ce a spus toate astea omul s-a ridicat alene, a aruncat mucul de tigara care se stinsese de mult ĂŽntre buzele lui vinete si subtiri, l-a strivit grijuliu cu talpa galosului, si-a luat ramas bun de la mine si a plecat târând caruciorul prin universul lui caprin. Intuind oarecum sensul exemplar al existentei sale m-am mai ĂŽntors o data spre ostrovul pustiu. Pe urma am pornit si eu, târât de lantul caprelor mele, pe malul mlastinei, spre casa acoperita cu iedera acum ruginie a domnului Sima. *La Centrul Cultural din Tenggarong, ĂŽn apropiere de Samurinda (pe coasta rasariteana a insulei Borneo), se afla un ciudat animal, un soi de tigru, pasare, capra, si elefant, capturat ĂŽn jungla din Borneo. Animalul are picioare de capra dar cu gheare de pasare, corp de tigru, aripi, trompa, coarne, si e ĂŽnalt cam de un metru. 12. Când am ajuns acolo am batut ĂŽn poarta, stiam ca n-o sa-mi raspunda nimeni. Apoi am sarit gardul. Sub pasii mei fosneau frunze uscate, nucile se ĂŽnnegrisera, cadeau, calcam si peste ele. Usa era ĂŽntredeschisa dar n-am intrat. M-am dus pe veranda din fata casei, lânga o masuta, m-am asezat pe o banca subreda. Ăn jurul meu vedeam urme proaspete de locuire, ca si cum casa ar fi fost parasita de putina vreme, ĂŽn mare graba. Veranda aceea de câtiva metri patrati, ĂŽnecata ĂŽn liniste pustie, avea doua laturi acoperite cu geamuri si doua laturi libere, descoperite. Stateam pe banca si ma gândeam la una si la alta, masini ale vremii. Tineam ĂŽn mâna o carte de joc gasita la picioarele bancii, valetul de trefla, fireste. Ma gândeam, de pilda, la foarfeca turbata care mi-a muscat ĂŽntr-o buna zi degetele, pe când vroiam sa-mi tai unghiile, la catarama curelei care ma izbea facându-mi vânatai ĂŽn fiecare dimineata când ĂŽmi scuturam de praf pantalonii, la afurisita de lama care ĂŽmi zgâria barbia de câte ori vroiam sa ma rad, la crenguta de prun care ĂŽncercase, ĂŽntr-o seara, sa-mi scoata ochii, la ciocanul care ma izbise cu dusmanie ĂŽnnegrindu-mi o unaghie numai pentru ca trecusem pe lânga el, si asa mai departe. Sigur, asemenea lucruri i se pot ĂŽntâmpla oricui si ele sunt usor trecute cu vederea. Dar când te lovesti de cinci ori ĂŽn aceeasi zi de aceeasi piatra pe care de fiecare data o dai ia o parte si când ti se ĂŽnvineteste degetul mare de la picior si te doare de-ti vine sa urli, devii prudent, ĂŽncepi sa te gândesti vrând-nevrând ca piatra, de pilda, zacea acolo numai ca sa-ti pândeasca trecerea... Pe urma, am pus valetul de trefla pe masa si nu m-am mai gândit la nimic. *La Dalton (Massachusetts), zeci de mii de omizi au ocupat arborii unui cartier dupa care au patruns si ĂŽn case. Mai multe apartamente au fost evacuate. Pentru distrugerea invadatoarelor au fost folosite jeturi puternice de apa, aspiratoare gigant, etc. Se spera ca ĂŽn curând toate frunzele copacilor vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina si moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. Si cum zbura ĂŽnvesmântat ĂŽn minunatele lui dungi galbene-cafenii s-a napustit deodata, zbârnâind, ĂŽn geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se caznea disperat sa treaca prin el. Se agata cu ghearele, se ĂŽnvârtea ĂŽn loc, cadea... Dincolo de geamul acela, pe orizontul aparent liber, plutea soarele ĂŽnecat ĂŽntr-o lumina portocalie. Acolo tinea mortis sa ajunga bondarul. Si se izbea atât de tare ĂŽncât mi s-a facut mila de el. âTu, bondaruleâ, i-am spus, ânu vezi ca ĂŽn fata ta e un geam si ca din cauza lui drumul pe care ĂŽl crezi liber e numai o iluzie? Pentru ca vezi prin el, nu poti sa vezi. Simplitatea erorii te ĂŽmpiedica si te doboara la pamânt. Asa patim si noi: ne poticnim, orbiti de transparente. Ăncearca si tu mai la dreapta sau mai la stânga, pe unde ti se pare ca n-ar fi nimic...â Dar el se zbatea furios, ĂŽsi apara cu ĂŽndârjire traiectoria ĂŽnversunata, izbea cu aripile si cu piciorusele geamul, ĂŽncerca sa-l sparga, se ĂŽncapatâna sa treaca dincolo, prin el. Când a cazut ametit, pentru a nu stiu câta oara, am vrut sa-l ajut, sa-l iau pe cartea de joc ca pe un faras si sa-l arunc pe una din laturile libere. Dar l-am cautat degeaba. Disparuse. Gasise singur calea... Am mai ramas, nu stiu cât, pe banca. Trecuse vremea erorilor. Soarele ĂŽncepea sa coboare. Departe, latrau niste câini. Doi oameni umblau printr-un copac stufos. Poate aveau o schela acolo, faceau un turn, cine stie, dar eu, de pe veranda, nu-i vedeam decât pe ei si copacul. Pe ei, umblând prin copac. Când s-au coborât, venise timpul sa intru si eu ĂŽn casa. *Claude Papper semnaleaza cel putin 500000 cazuri cunoscute de violenta asupra persoanelor vârstnice, produse de proprii copii sau de nepoti ai victimelor. 14. Am batut la usa, nu mi-a raspuns nimeni. Am intrat. Ăn ĂŽncaperea de jos era atâta liniste ĂŽncât ĂŽmi auzeam respiratia. Ăn aer plutea mireasma dulceaga a florilor domnului Sima, de mult vestejite. Praful parasirii se asternuse pretutindeni, pusca aia se afla la locul ei, prinsa ĂŽn perete, m-am gândit o clipa s-o iau dar am renuntat, nu-mi trebuia. Am urcat scara. Lumina si ĂŽntunericul nu mai existau, vreau sa spun ca totul se petrecea ĂŽntr-un ciudat crepuscul, vreau sa spun ca ĂŽntunericul si lumina se contopisera ĂŽntr-o iradiere de neĂŽnteles si de nedescris. Ăn odaia de sus am dat cu ochii de Dragos (ĂŽl vedeam prin pleoapele ĂŽnchise), dormea cu fata spre usa, ghem uit pe o masa albastra, sub fereastra care dadea spre mlastini. Parea neschimbat, purta aceleasi zdrente stravechi. Doar ĂŽn picioare, ĂŽn locul opincilor, avea acum o pereche de bascheti. M-am apropiat de el. âScoala-teâ, i-am spus, âsa stam un pic de vorbaâ. El nu s-a clintit, dormea cu ĂŽndaratnicie. Dincolo de fereastra vârfurile trestiilor se balansau ĂŽn vânt, câteva pasari razlete zburau pe deasupra lor la mica ĂŽnaltime. Le-am numarat atent, erau noua. Am tras un scaun lânga masa si m-am asezat cu palmele pe genunchi, ca la veghe. â Draaagosâ, am spus (vorbeam, nu stiu de ce pe nas; din gura ĂŽmi iesea un fel de bocet trist si fonfait), âunde ai lasat copiiilul? L-ai dat de sufleeet?â El nu mi-a raspuns, dar eram sigur ca ma auzea. âĂti arde si tie de joaaaca?â am continuat eu, âsau poate ca nu te intereseaza si vrei sa palavragim despre altcevaaa...â Pe urma, mi-am rezemat fruntea de marginea mesei albastre; vopseaua era ĂŽnca proaspata, mi se lipea de par, ochii ma usturau desi ĂŽi tineam ĂŽnchisi. âDe ce nu-mi raspunzi?â am ĂŽntrebat. âDoar stii ca sunt un copiiil, poate sunt chiar copilul alaaa. Vrei sa-mi ĂŽntind mânaaa, sa-ti sterg praful asternut peste guraaa?...â M-am ridicat, am dat scaunul la o parte. âTu, Dragosâ am spus (acum nu mai boceam, ĂŽmi revenise vocea normala), âexista undeva, nu mai stiu unde, o balena gigantica, umbla pe mari si pe oceane, poate ca ea decide... Lipit de pântecul ei se tine masculul, micut, cât un chibrit. El sta acolo nemiscat, cum stai tu acum, si nu functioneaza decât atunci când ea simte nevoia sa germineze. Pe urma intra iar ĂŽn nemiscarea lui. Iar tu, Dragos, degeaba taci si te prefaci ca dormi. Ma uit la tine, semeni leit cu ala, atâta doar ca tu esti incredibil de batrân. Poate ca dormi lipit de pântecul ei nevazut sau ĂŽnauntru pântecului, cine stie? â Dragos tacea, lumina ĂŽmi ĂŽntepa ochii, ma ametea. Am facut câtiva pasi prin odaie, apoi m-am ĂŽntors din nou lânga el. âBa, cacanareâ, i-am spus, ca sa ma echilibrez, âde unde ai facut rost de baschetii aia ĂŽmputiti? Te pomenesti ca faci si sport acuma...â Vorbeam singur, penibil de singur. Ma vedeam si ma auzeam si-mi venea sa plâng. Era nespus de greu, poate ca iar nu ma pregatisem ĂŽndeajuns. Impulsul lucid al revansei ĂŽmi rascolea toata drojdia orgoliului amestecata cu ĂŽndoiala si cu neĂŽncrederea ĂŽn mine. âAfla, batrâneâ, am spus (vorbeam tare, aproape zbieram) âafla ca, mai demult, faceam si eu sport si, fii atent, placam frumos, aveam si viteza, eram numai vointa si forta, nu ma gândeam la nimic, o nebunie ĂŽntreaga!... Ămpingeam la gramada cu umerii si cu ceafa, disperat si fericit. Câteodata ma trezeam ĂŽn afara gramezii, cu balonul ĂŽn brate, si alergam ca si cum asta ar fi fost unicul scop al vietii mele. Ca si cum daca as fi ajuns dincolo de buturi si as fi culcat balonul acolo s-ar fi savârsit una din marile minuni ale lumii. Atunci totul ĂŽn jurul meu disparea, mi se parea ca alerg de secole, pe un teren nemarginit. Ceilalti alergau si ei ĂŽnnebuniti, sa ma prinda din urma, sa ma darâme. As fi putut sa pasez balonul si atunci altul ar fi devenit tinta furiei lor, dar alergam ĂŽnainte...â Ămi auzeam glasul, ĂŽmi era rusine de mine. âSi mai afla, batrâne, ca odata, pe când goneam asa, s-a ivit ĂŽn fata mea un domn ĂŽn vârsta pe care ĂŽl stiu foarte bine fiindca l-am mai vazut la o braserie unde statea la masa cu un pusti, mâncau amândoi ĂŽnghetata, ĂŽn orice caz ceva cu frisca la plecare a aruncat cu un ban ĂŽn mine; pe urma l-am vazut la brat cu doamna Gerda, dar tu n-o cunosti pe doamna Gerda, e una care exista, o prietena de-a mea...). Si, pe deasupra, l-am ĂŽntâlnit la domnul Sima, ĂŽn depozit, se prefacea ca doarme, ca si tine... Atunci, pe teren, domnul acela mi-a facut semn sa ma opresc, m-a ĂŽntrebat: âde ce alergi? unde alergi?â âTu, domnuleâ, i-am raspuns, ânici nu banuiesti si daca ti-as spune nici nu m-ai crede...â De fapt, nu prea stiam nici eu dar ĂŽmi era egal, nu ma interesa...â Dragos continua sa taca. Lumina ĂŽmi patrundea prin piele, ĂŽncerca sa ma pietrifice. M-am gândit o clipa la Zenobia, am vazut-o de parca ar fi fost la câtiva pasi de mine: statea cuminte, cu mâinile ĂŽn poala, la gura scorburei noastre, pe un maldar de trestii uscate. Ma astepta. âAjuta-maâ, i-am strigat. âTu faci pe mortul si taciâ, i-am spus apoi lui Dragos, âai uitat ca si tu esti copil...â Atunci lumina sau poate ĂŽntunericul a ĂŽnceput sa se schimbe. Vedeam prin pleoape cum totul ĂŽn jurul meu se spatializa altfel. Fiecare obiect parea ca exista numai ca sa realizeze distanta altuia. Sticlele de pe etajera rosie, clepsidra, statueta-bust intitulata Esperance, ciocanul aflat alaturi pe pervazul ferestrei, tablita argintie cu inscriptia Reserve, intrau pe rând ĂŽn jocul acesta al distantelor. Pe urma, dreptunghiul transparent s-a rotunjit si a ĂŽnceput treptat sa se largeasca, sa devina tub. Stateam la capatul tubului, lânga Dragos, printre distante. Eram din nou linistit. Ăn fata mea se ĂŽntindea, ca un ochean urias, tubul, pe marginile caruia se desena ceva ca un cerc negru, desi fara culoare. De fapt, nu era nimic acolo. Iar ĂŽnauntru cercului plutea o lumina albastrie si blânda, nu stiu cum sa spun, o iradiere ĂŽn care totul parea albastriu, pâna departe, la nesfâsit. De acolo venea un vuiet, ca rasuflarea unei balene gigantice. Si tot acolo, pe un maldar de trestii uscate, sedea Zenobia, ma astepta, dar eu stiam ca ea se afla dincoace, la capatul acesta care poate ca era capatul celalalt, si nu vroiam sa alunec ĂŽnca ĂŽn albastriul tubului. âSunt cuminteâ, i-am spus si am zâmbit amândoi. Simteam cum abisul fara sfârsit al tubului ĂŽncerca sa ma aspire dar izbuteam sa rezist. Lânga fruntea mea, Dragos dormea neclintit si moale. Vedeam cum genele i se lungeau si fâlfâiau ĂŽn undele luminoase. âPoate ca ne vedem pentru ultima oaraâ, i-am spus, âpoate ca nici nu existi dar tot mai am timp sa-ti spun un cuvânt, unul singur, ultimul...â I-am spus cuvântul, n-am sa-l repet, poate ca nu-l mai stiu, i l-am suflat ĂŽn nari. El a tresarit, s-a uitat o clipa la mine cu un singur ochi, parea indiferent, poate ca nici nu exista. Am scâncit atunci, ca pruncul când ĂŽsi simte scutecele ude, si am spus: âAcum trebuie sa plec, e târziu si Zenobia ma asteapta, cine stie de când ma asteapta...â Pe urma am plecat, soarele mai arunca o ultima vapaie rosiatica. Ăn drum nu m-am ĂŽntâlnit cu nimeni. Mergeam pe dig ferindu-ma de goluri, ca sa nu-mi scrântesc gleznele. Erau niste bolovani pe acolo, negri, prietenosi, ma priveau ca pe un frate. Pareau ca se bucura stiindu-ma iar printre ei. Ăn fata scorburei, pe un maldar de trestii uscate, Zenobia sedea cuminte, cu mâinile ĂŽn poala. Ăi albise parul asteptându-ma... |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy