[i]motto[/i]: ""...căci așa cum frumusețea se găsește în ochiul ce privește, tot astfel ochiul este raspunzător pentru realitatea ce-o vedem, obturând minții noastre universuri nu neapărat mai bune și mai frumoase, dar diferite..."


Poarta albă, ce se contura în lumina blândă a unui răsărit perpetuu, îmi apăru în față pe neașteptate dintr-un neant ca de vată. Totul rămase în urmă, mistuit sub șocul primului glonte ce-mi traversase cutia craniană ca un ac încins prin unt luând cu el, la ieșire, destulă materie cât să spoiască un cerc de un metru diametru pe peretele acoperit cu graffiti-uri nu departe de spatele meu acum arcuit sub impact. Lumina ce ieșea din uriașa deschizătură a porții ce incepea să se deschidă, îmi rănea ochii, făcându-mă să-i închid. "Apropie-te". Halcyon mă privea din cadrul ce se desena acum clar pe conturul cețos din jur, cu ochi reci, de flăcări albastre învăluiți în catifeaua ce părea că ninge de undeva de foarte sus peste divin.


Mâna fermă mi se ridică de pe umăr după ce mă împinse înainte, printre uși, în încăperea aproape albă din care mă priveau câteva perechi de ochi și un plasture. Camera mirosea acru, a spital spălat cu prea mult clor peste urină. În spate, scârțâitul mă făcu să tresar, întorcându-mă spre gratiile pătate pe alocuri de mici pete roșii și materie uscată, aflate prea aproape. În spatele lor, gardianul trase zăvorul fixându-mă cu o privire calmă, de prădător sătul.
"Pseudologie fantastică", scrisă cu pix roșu, pe o copertă îndoită, într-o cutie, pe un raft dintr-o arhivă, cimitir al hârtiilor.

Firida era goală. Clocotul lavei de dedesubt și căderea monotonă a picăturilor de apă erau singurele sunete ce-mi însoțeau odihna. Simțeam trecând pașii timpului dar apăsarea sa se ridica, ușurându-mi suflul. Uitat într-un colț, cu părul îmbibat, lipit de spate și semnele abia ghicite sub scoarța groasă, închegată și chipul înroșit, îmi marcam în minte, cu pleoapele intredeschise, imaginea dioramei din față, rememorând simțurile trăite-n dreptul fiecărei piese ce avea să fie luată, vândută unui om. Fiecare bucată era o crimă și fiecare cusătura o poveste ce putea fi spusă numai de mâinile jupuite ale trollului, de picioarele stâlcite ale unei faerie, de capul mutilat al elfului și de torsul orcului și toate acestea-n cor, bătute pe cruce, aveau să-și strige fără glas sila sperând să fie auzite de ochi ce pot vedea.