...

o cunoscusem cu totul intamplator, in iunie 2001, in chiar ziua solstitiului de vara... eram in vizita la o veche cunostinta, intr-o comuna din baraganul romanesc... o femeie pe care o stiam de cand eram student si cu care intretineam o legatura fara obligatii, esentialmente sexuala, de lunga durata... ne vedeam rar, doar cand voiam eu, un simplu telefon si in cateva ore eram impreuna intr-un hotel, pentru a gusta impreuna din durerea si sublimul imaginar al impreunarii fizice... nu ma suna niciodata, era de o discretie pe care nu am inteles-o niciodata cu adevarat dar pe care am apreciat-o intotdeauna... nu-mi cerea niciodata nimic, nu facea niciodata nici o presiune de nici un fel asupra mea, era totdeauna disponibila, niciodata ocupata... paradoxal, doream de mult sa inchei aceasta legatura prea sexuala si foarte putin sentimentala care incepuse deja sa-mi displaca din cauza rutinei si a lipsei de surpriza, dar nu gaseam niciodata un motiv cu adevarat credibil, sau macar plauzibil, s-o fac cu adevarat...

un motiv adevarat avea insa sa se iveasca neasteptat in acea dupa amiaza a celei mai lungi zile a anului, sub un sopron precar al unei case batranesti din baragan... o femeie tanara, blonda, inalta si foarte frumoasa isi face deodata aparitia sub sopronul casei batranesti a amantei mele fara pretentii la care ma aflam totdeauna doar pentru cateva minute, timp pentru a sorbi in graba o cafea turceasca, pentru a disparea repede cu ea, apoi, discret, in tumultul spasmodic de sub cearsafurile, adesea dubioase, ale unui fost mare hotel din orasul resedinta de judet...

prietena amantei mele... blonda, ochi albastri, inalta, distinsa, imbracata cu un tricou larg, un pic uzat, care-mi lasa sa-i ghicesc adevaratele forme ale bustului superb pe care si-l purta vazului meu cu o indiferenta greu de inteles pentru mine atunci... m-am gandit pe loc daca macar mi-a vazut "carrera" neagra la poarta casei pe care intrase acum cateva minute... o vazuse, dar cine stie daca o fi stiut ce e?... incercam sa ma consolez in sinea mea, singur, pus in situatia de a nu fi bagat in seama de aceasta femeie... pantalonul larg din panza fina de in de culoare bej abia lasa sa se intrevada un fin triunghi mai inchis la culoare al chilotului probabil negru care-i acoperea foarte partial fesele rotunde si fine... ceea ce m-a frapat din prima clipa a fost inaltimea ei... era la fel de inalta ca mine, poate cu un centimetru-doi mai inalta... era majestuoasa, desi era incaltata atunci doar cu niste papuci de mers prin curte, fara pic de toc... am ramas tot timpul asezat pe taburetul schiop de sub sopron, pentru a nu lasa sa iasa in evidenta handicapul inaltimii mele de doar un metru optzeci... priveam lung in fundul cestii in care se mai afla doar o picatura de cafea proasta, deja rece de mult...

( va urma... )